1. Copilul bolnav are nevoie de mult aer curat. Vara camera poate ramane cu ferestrele deschise. Iarna, se va aerisi de mai multe ori pe zi, fie direct, fie prin intermediul unei camere vecine.

2. Patul va fi astfel incat sa fie ferit de curent. In cazul in care camera se deschide spre o sala neancalzita, se vor pune aturi la partea de jos a usilor. La copilul mic, plapumioara sau pledul pot fi legate la cele patru colturi de gratiile patului.

3. Pozitia patului va fi fixata in asa fel ca bolnavul sa nu priveasca tot timpul in lumina.

4. Temperatura aerului din camera va fi de 18-22 grade Celsius in cursul zilei si de 20-24 grade Celsius cand copilul este spalat sau i se face baie. Copiii cu febra mare nu vor fi inveliti prea gros in camera incalzita. Se vor evita oscilatiile mari ale temperaturii camerei, daca aceasta scade sub 16 grade Celsius, devine nociva pentru copil.

5. Ca masura de protectie pentru ceilalti membri ai familiei, mama va purta in camera copilului un halat sau sort, care sa-i acopere toata imbracamintea.

6. In incapere se va aseza un lighean, sapun si prosop departe de patul copilului, pentru ca medicul si mama sa-si spele mainile. Medicul decide daca este necesar in plus un cartonas cu solutie dezinfectanta pentru maini.

7. Sursa de lumina artificiala va fi atenuata, prin asezarea unor bucati de carton in jurul veiozei.

8. Copilul febril transpira mult. De aceea, daca medicul permite, copilul mic va face baie zilnic. Copilul mare va fi spalat in pat, asezat pe o musama mare, acoperita cu cearceaful de baie. Se spala diferite segmente ale corpului, stergandu-le si invelindu-le imediat pentru a se evita racirea. Daca medicul recomanda sa nu se faca baie, mama va curata cu o carpa inmuiata in apa calda pielea de la subsuoara, de la cutele gatului, mainile si picioarele, organele genitale si anusul.

9. In timpul baii vor fi observate cu atentie culoarea pielii si respiratia copilului. Daca pielea devine brusc palida si vinetie, baia se intrerupe imediat.

10 La copiii care au picioarele reci, in special in cursul bolilor diareice grave, se pun sticle cu apa calda.

11. Fratii si surorile nu au ce cauta in apropierea copilului bolnav.

12. Ingrijirea cavitatii bucale se va face cu minutiozitate, de mai multe ori pe zi. Spalarea pe dinti se va face cu grija, cu ajutorul mamei. Clatirea se face cu apa simpla sau cu ceai de musetel. In cazul in care mucoasa gurii este rosie, prezinta zone cu stomatita, copilul mai mare isi va clati gura de mai multe ori pe zi cu ceai de musetel.

13. Curatirea urechilor si a nasului. La sugar si copilul mic, curatirea urechilor se face cu tampoane lungi de vata. Se observa daca apar secretii sau daca bolnavul acuza dureri. In cadrul infectiilor respiratorii, se acorda o importanta mare curatirii nasului. Cand exista secretii abundente in nas, acestea vor fi aspirate cu o pompita. Nu este bine sa se foloseasca tampoane de vata, care favorizeaza infetiile supraadaugate.
In caz de secretii vascoase sau cruste, acestea se inmoaie prin picurarea de ser fiziologic din abundenta si de mai multe ori pe zi si apoi se aspira. Nu se recomanda introducerea in nas de substante grase.

14. Copilul va fi spalat imediat, ori de cate ori s-a murdarit, in special in bolile digestive. De asemenea va fi spalat atat pe fata, cat si pe maini.

15. Asternutul se aeriseste si se aranjeaza in fiecare dimineata, timp in care, daca are voie sa stea in sezut, copilul mic se aseaza la capatul opus al patului, pe un fotoliu sau pe un scaun langa pat. Plapuma sau pledul se introduce in cearceaf, perna se scutura, ambele se aerisesc. Cearceaful de pat se scutura, ambele se aerisesc. Acesta se schimba de doua ori pe saptamana sau, la nevoie, zilnic.

16. Pozitia in pat. In cursul afectiunilor bronhopulmonare, copilul se simte mai bine cand toracele este usor ridicat. Mama va avea grija ca pozitia sa fie corecta, adica toracele sa fie in intregime ridicat, nu numai capul, care in acest caz apasa pe piept ingreunand respiratia. Pozitia ridicata este usurata daca se introduce sub capul saltelei o patura indoita de mai multe ori sau 1-2 pernite foarte dese. Se evita alunecarea bolnavului din pozitia ridicata, introducandu-i sub genunchi un rulou confectionat dintr-o paturica de molton.

17. Prevenirea escarelor. La copiii cu boli grave prelungite, la cei foarte slabi, paralizati, la cei imobilizati in aparate gripsate sau cu pierderea constientei exista pericolul aparitiei escarelor. La inceput, pielea se ingroasa in zona expusa presiunii neantrerupte si frecarii pe cearceaf.
Trptat apar, favorizate de umezeala, leziuni superficiale dureroase. De aceea la copiii care transpira mult, rufaria trebuie scimbata des. In plus se recomanda frictionarea zonelor predispuse cu alcool diluat. La bolnavii care nu se pot misca mult in pat, se va schimba pozitia de mai multe ori pe zi. Se va avea grija ca cearceaful si pijamaua sa nu faca cute.

18. Ingrijirea corecta a bolnavului presupune multa rabdare, timp si perseverenta in executarea exacta a prescriptiilor medicale. Prin abilitatea cu care deviaza atentia copilului de la suferinta sa mama ii poate usura boala si ii poate crea o stare de spirit optimista. Medicul sau rudele nu vor discuta langa patul copilului despre boala acestuia.

19. Mama trebuie sa fie in stare sa insufle copilului bolnav incredere in medic. Daca ea dovedeste ca ia in serios recomandarile acestuia, excutandu-le constiincios, va castiga colaborarea copilului si acesta va accepta mai usor unele tratamente. Niciodata mama nu-si va manifesta mila in astfel de imprejurari si nu va comite gresala de a ameninta copilul cu injectii sau alte masuri recomandate de medic.

20. In cursul imbolnavirilor, copilul simte si mai mult, decat atunci cand este sanatos, nevoia prezentei si afectiunii mamei. Jucaria preferata, miciile gesturi de tandrete, precum si asigurarea linistei psihice sunt factori care contribuie la vindecare. Pentru copilul obligat sa stea mai mult in pat, se vor cauta ocupatii si mici distractii care-l vor ajuta sa-i treaca mai usor timpul. Recomandam pentru cei mici: carti pentru colorat, jocuri simple de carti, desenatul.

21. La copiii in stare grava, se curata si se umezesc buzele cu infuzie de musetel sau cu apa fiarta si racita, de indata ce stare lor se inbunatateste li se da sa bea ceai de plante indulcit cu zahar, in cantitati mici si repetate, fara a-i forta.