Greutatea. Cresterea este de circa 200-250 g pe luna, respectiv 2,5-3 kg intr-un an. Unii parinti se nelinistesc de faptul ca trec uneori luni de zile si greutatea "ramane pe loc". Mai ales la copii vioi, jucausi, cresterea este mai lenta.
Nu are importanta prea mare greutatea in cazul in care copiii respectivi sunt sanatosi, cu mucoase bine colorate, cu obrajii rosii, cu privire vie, cu muschi bine intinsi ("carnea tare"), cu miscari suple, veseli, cu pofta de mancare si somn linistit.
Mai multe probleme se pun la copii prea grasi decat la cei slabi. Cresterea in inaltime este de 12 cm. Cresterea este din ce in ce mai inceata; uneori stationeaza luni intregi. De abia la prepurbetate si pubertate va reaparea un salt al cresterii.

Dezvoltarea psihomotorie. Cresterea este mai lenta. Daca perimetrul cranian a crescut cu 12 cm in primul an, in al doilea an el creste cu 2 cm. La sfarsitul primului an creierul are aproximativ 3/5, iar la sfarsitul celui de al doilea an 4/5 din volumul creierului adultului.
Motricitatea. Nevoia de miscare s-a manifestat inca din perioada de sugar. In cel de al doilea an, aceasta nevoie se accentueaza. Copilul se taraste, se agata mergea de-a busilea, se "plimba" prin toata camera. Catre varsta de 1 an si in trimestrul a patrulea de viata face primele incercari de a pasi, sustinut de cineva.
Se incumeta sa se deplaseze singur de la o mobila la alta, se amuza chiar sa se sprijine pe ambele picioare si sa ramana astfel cateva momente; se clatina, sovaie. Este momentul in care trebuie invatat sa mearga.
Copilul poate fi sprijinit, tinandu-l la inceput de umeri sau axile, apoi de maini, cu bratele intinse in sus, iar dupa aceea poate fi ajutat, tinut numai de o mana. Dupa cateva saptamani de "antrenament" reuseste sa mearga singur. Cade des; daca se loveste mai violent, dorinta de a merge este amanata pentru catva timp.
Timp de cateva luni, el merge cu picioarele departate (cu baza larga de sustinere), uneori cu bratele intinse pentru a-si mentine echilibrul. cei mai multi au inca un mers nesigur si de aceea isi satisfac nevoia de miscare, deplasandu-se in 4 labe.
Daca intervin incidente, stagnari, scurte perioade de regresiune, parintii nu vor intra in panica, nu-l vor forta. Orice progres trebuie sa vina de la sine. Nici o maturatie nu urmeaza un ritm absolut regulat. La fiecare cadere, copilul va fi calmat, incurajat. Reactiile parintilor sunt foarte importante in elaborarea personalitatii lui.
O cadere violenta, o "cearta" a tatalui, o reactie catastrofica a mamei la insuccesele copilului amana cucerirea posibilitatii de a merge. In general, la 12-15 luni copilul este capabil sa mearga singur; la 18 luni poate chiar sa fuga greoi.
La 18 luni poate urca pe scari, tinut de o mana, treapta cu treapta. La 20 de luni poate sa coboare tinut de o mana si chiar sa se urce tinandu-se de balustrada. La 24 de luni poate fugi bine, avand insa tendinta de a cadea des. Intre 18 si 24 luni, din pozitia verticala, sprijinindu-se cu o mana (de gratiile patului, ajutat de un adult etc.), copilul se apleaca si cu cealalta mana ridica o jucarie fara sa-si piarda echilibrul.
Spre 15 luni de cele mai multe ori, fara sa se mai sprijine, reuseste sa ridice un obiect. Intre 1 si 2 ani aplica si arunca mingea cu ambele maini si apoi o rostogoleste cu piciorul. Intre 2 si 3 ani prinde si arunca mingea spre mana. Executa mici ordine si reuseste sa aduca un pahar cu apa fara sa-l verse.
Paralele cu perfectiunea motricitatii generale (globale) se dezvolta si motricitatea fina. Copilul devine din ce in ce mai indemanatic! Am vazut ca la sfarsitul primului an de viata reuseste sa apuce abiectele mici cu varful degetelor. Acum se apropie de orice obiect, il apuca, fie cu toata mana, fie cu degetele, si adesea il duce la gura. Gura ramane inca un organ de cunoastere!
Alteori, dupa ce apuca un obiect, loveste cu el, il lasa din nou sa cada, il arunca sau il aseaza in alta parte. Scotoceste prin sertare, dulapuri, cosul de hartii etc. scotand obiectele. Descopera scame, gunoaie, frimituri. Apare percolul accidentelor si intoxicatiilor! Se afla intr-o faza de cercetare, de exersare continua, resimtita de catre adulti ca obositoare si chiar suparatoare.
Interventia lor pentru a-l struni, de a incerca prin cuvinte si mijloace mai viguroase, de a-l "face cuminte" au ca efect nu franarea, ci accentuarea reactiilor de negativism. Este mai bine ca, in acceasta faza in care copilul cucereste spatiul din jurul lui intr-un mod suparator pentru adulti, "activitatea" lui sa fie canalizata spre jocuri sau actiuni comune.
Are nevoie de aceasta perioada de cautari, pentru a avea mai tarziu o indemanare corespunzatoare si o dorinta sanatoasa de a munci, precum si de timp pentru a invata sa inteleaga ordinea din lumea adultilor.

Motricitatea generala si fina

La 15 luni
Se ridica singur, dar mai cade cand terenul este denivelat. Ingenuncheaza singur, urca singur pe scari "in patru labe"; sustinut de o mana, urca pe scari cu un singur picior (nu le alterneaza). Merge singur; pentru a-si mentine echilibrul isi tine gambele indepartate, le ridica sus si face pasi inegali. Prefera sa se deplaseze in "4 labe".
Apuca obiecte mici (bile, pietre, nasturi); cu doua degete le aduna si le arunca. Construieste un turn cu doua cuburi, deschide cutii, pune degetul in orificii, ridica si muta dintr-un loc in altul obiecte din camera, indeosebi incaltamintea, face zgomot, loveste obiectele, uneori si zidurile, face zgomot, loveste obiectele, uneori si zidurile, face jocuri cu mainile in oglinda.

La 18 luni
Merge singur, cade foarte rar, urca scarile fara ajutor, sprijinandu-se de rampa; nu alterneaza picioarele. Se urca pe un scaun; se agata de el si se aseaza; incearca chiar daca scaunul este disproportionat de inalt fata de puterea lui. Se lupta si incearca sa cucereasca mediul fizic; se agata de mobile, incearca sa deschida usile, scotoceste peste tot, impinge mobile usoare prin camera, "plimba" prin curte orice-i vine in cale (pietre, maturi, obiecte mici, jucarii). Urca si coboara mereu cateva scari.
Executa ordine simple, se murdareste cu noroi, "zugraveste" zidurile cu noroi, cu materii fecale etc. Incepe sa aiba preferinta pentru o anumita jucarie: un ursulet, o papusa sau un "fleac" ca o carpa colorata, o cutie de chibrituri. Vrea sa nu se desparta de ele si uneori adoarme cu ele.
Are instabilitate motorie si de preocupari. Atentia trece rapid de la un obiect la altul. Nu-i plac jocurile statice sau cat de cat "organizate" de adulti. Pasiunea lui este sa miste mereu, sa exploreze peste tot prin dulapuri, cotloane, prin iarba, sa descopere cele mai mici obiecte (scame, gunoaie etc.).
Este o perioada de mari pericole pentru accidente (prize electrice, apa fiarta, caderi, rostogoliri de obiecte mari, intepaturi, taieturi), intoxicatii (medicamente, cosmetice, produse de uz casnic etc.). Invata sa mantuiasca obiecte din ce in ce mai mici.
"Experimenteaza", arucand sau lasand sa cada jucarii sau obiecte pe jos. Deschide si inchide poarta; impinge, rostogoleste sau trage de sfoara jucariile. Anticipeaza miscarile (poate utiliza un baston pentru a-si insusi un obiect sau trage o fata de masa pe care sa gaseste o jucarie). Incearca sa se foloseasca de lingurita; o umple dar nu reuseste sa o duca la gura, plina. In general il intereseaza numai performantele motorii.

La 24 luni
Alearga fara sa se mai impiedice, merge de-a indaratelea, aduna obiecte de pe jos fara a cadea, urca si coboara scarile, punand un picior dupa altul pe fiecare treapta si sustinandu-se de balustrada, alearga si loveste o minge fara a cadea. Poate sari in mod rudimentar, dar adesea cade, corpul sau fiind propulsat inainte. Combina jocuri, construieste un turn de 4-6 cuburi in echilibru. Ii place sa se joace in nisip si foloseste bine lopatica, grebla, carute, strachini.
Intoarce foile unei carti una cate una. Foloseste clanta usii si intoarce cheia in broasca. Imbraca cu ajutor din partea parintilor: ciorapi, incaltamintea, camasa, pantalonii. Se spala pe maini singur, dar se sterge cu ajutorul parintilor, bea dintr-o cana tinuta cu o singura mana, Nu reuseste sa manance cu lingurita fara a "varsa" si pe jos.

La 30 luni
Merge pe varfurile picioarelor, daca i se cere, la plimbare ii place sa fuga, nu mai cade, este capabil sa priveasca la dreapta si la stanga. Sare cu picioarele lipite, poate duce un pahar plin fara a-l rasturna, se plimba pe tricicleta, poate lansa o minge mare usoara la distanta de 1-2 metri; o joaca cu piciorul, fara a o "nimeri" todeauna. Construieste un turn de 6-8 cuburi, tine un creion cu degetele; creionul este tinut vertical (nu inclinat, cum o va face mai tarziu) si traseaza linii verticale sau orizontale.

La 36 luni
Copilul poate fi dus la gradinita! Se Tine vertical intr-un singur picior pentru scurt timp. Urca scarile alternand picioarele si coboara dupa ce le aduce pe ammandoua pe o singura treapta; numai circa 25% din copii alterneaza picioarele si la coborare. La ultima treapta sare.
Incearca sa danseze (cu oarecare lipsa de echilibru). Construieste un turn de 8-10 cuburi, poate desemna un cerc. Se imbraca si se dezbraca singur; la incheierea nasturilor trebuie inca ajutat. Se incalta singur si unii dintre ei reusesc sa-si lege sireturile; majoritatea le dezleaga singuri. Deosebesc incaltamintea stanga de cea dreapta. Bat cu ciocanul si reusesc sa bata cuie mari intr-un orificiu, intr-o crapatura a unei scanduri.