a) Varsta lui NU

Incepand din luna a 15-a se anunta dobandirea lui "nu". Copilul se deplaseaza "in 4 labe" sau chiar merge nesprijinit, devine mai independent si cateodata prea curajos; incep reprosurile si unele mame il transforma intr-un obiect al interdictiilor. Mama ii spune mereu "nu", "nu", clatinand capul. Copilul o imita, si acest gest de refuz capata valoarea unui sens al vorbirii (valoare semantica). Este prima idee abstracts care se cristalizeaza in gandirea copilului. De acum inainte, copilul poate fi educat. Refuzul mamei, sau interdictia folosite cu discernamant, fara agresivitate si numai incepand din a doua jumatate a celui de al doilea an, sunt binevenite pentru copil. Formarea eului se intareste din frustrari, din refuzuri, capitale pentru dezvoltarea mintala a copilului.

b) Varsta distrugerii

Cu mersul lui inca nesigur, copilul rastoarna sau distruge obiecte, scoate carti din biblioteca, rupe ziare, mazgaleste peretii etc. Vazute prin prisma adultilor, acestea sunt actiuni distructive. De aceea s-a si vorbit despre o faza distructiva, de o "varsta a distrugerii" sau "varsta faradelegilor". Trebuie insa subliniat ca la copil nu s-a conturat notiunea de stricaciune si de distrugere; el se bucura de toate actiunile lui, le incearca neincetat, cercetand si cucerind treptat lumea inconjuratoare.

c) Varsta intrebarilor

Incepand din al 3-lea an de viata si continuand si in  anii urmatori, progresele limbajului sunt favorizate de asa-numita vatsta a lui "de ce"? Prin raspunsuri rabdatoare la intrebarile "ce este", "de ce" etc., parintii vor contribui la crearea echilibrului sau interior, sigurantei de sine si a unor programe vizibile in capacitatile de comunicare si cunoastere.

d) Imaginatia devine mai vie si mai colorata

Se contureaza diferente individuale, in functie de inzestrare si de mediu. Unii par sa aiba o imaginatie saraca, abia indraznesc sa paraseasca terenul realitatilor sigure, altii dau drumul fanteziei intr-un mod plastic si viu. La acestia din urma exista o stransa legatura intre lumea simturilor si lumea dorintelor, putand duce la tot felul de povesti, inventii etc. Unii parinti se sperie vazand in acestea o predispozitie la "minciuna". Inaintand in varsta, copilul se convinge ca povestirile si relatarile lui trebuie sa fie adevarate. Dar pentru moment el nu poate face deosebire intre realitate, fantezie, aparenta si adevar. Pentru copil, tot ce il preocupa in interior, este real.

e) Prima faza de incapatanare

S-ar putea vorbi mat degraba de o perioada de incercare sau de perseverare pentru consolidarea vointei care se trezeste, subliniindu-se mai mult aspectul pozitiv al achizitiei pentru dezvoltarea generala a copilului, Reactiile negative ale copilului devin mai frecvente, mai ales in ceea ce priveste mancarea, adormirea si deprinderea de a fi curat. Acest negativism se datoreste greselilor si mai ales rigiditatii parintilor. Dupa alti autori, copilul isi manifesta foarte des incapatanarea fara un motiv precis. S-ar parea ca incearca doar sa constate cat de mult poate sa se opuna, sa spuna nu, sa refuze de a face ceea ce i se cere. In realitate, pentru copil este o problema serioasa de afirmare a propriei personalitati. S-ar parea ca atunci cand nu cedeaza si nu se supune altora, el cauta sa vada daca mai este iubit.

f) Spiritul "conservator"

Strans legata de perioada aceasta a "nu"-ului este tendinta conservatoare foarte marcata a copilului, care poate imbraca forme hazlii sau de incapatanare. Copilul manifesta o grija exagerata ca totul sa fie facut la fel. Cerinjele copilului se adreseaza celor din jurul lui. Povestea care se spune la culcare trebuie reprodusa identic cu textul din ziua precedenta! Poate fi repetata la nesfarsit. In felul acesta, copilul verifica "corectitudinea" altora si savureaza propriile sale cunostinte. Uniformitatea acestor acte reprezinta pentru copil un punct de siguranta, de caldura si de confort sufletesc.

g) Cei de al treilea an de viata este atat de plin de contradictii, incat nu este de mirare ca dificultatile enumerate mai sus nu pot fi depasite cu usurinta. Este necesara o mare rabdare si intelegere din partea adultilor. Cei mai multi copii se dovedesc receptivi la laude sau critici. De asemenea, desi sunt conservatori, prezinta" un viu interes pentru tot ceea ce este nou, pentru variatie. Tandretea si increderea se succeda cu momente de refuz total de colaborare, chiar de dusmanie. Dorinta de a actiona independent cu orice prilej este din ce in ce mai neta adesea afirrna "pot si singur".

Limbajul

In dezvoltarea vorbirii se inregistreaza progrese mari. De la pronuntarea de sunete, de exclamatii, de cuvinte izolate, copilul va trece la elaborarea de propozitii cu 2-3 sau chiar mai multe cuvinte. Apare un limbaj particular copilului, cu deformari si inventii originale, care-i confera o posibilitate mai larga de exprimare si de a pune intrebari.
Pentru a numi un obiect, pentru a avea "notiuni", copilul trebuie mai intai sa inteleaga. Etapa de cercetare si cucerire a lumii din jurul lui favorizeaza mult dezvoltarea limbajului. O alta premisa obligatorie este ca auzul sa fie normal. Cand, in familie sau in cresa, vorbirea este o veriga permanenta de legatura dintre diferitii membri, cand copilul este inconjurat de o atmosfera de calm, afectiune si injelegere, cele auzite reprezinta un stimul, dezvoltarea vorbirii este favorizata. Dimpotriva, scandalul, tipetele, "scenele" fac pe copil sa nu inteleagaa, iar cuvinteie auzite sunt asociate cu sentimente negative. In astfel de cazuri, se observa intarzieri de vorbire. Trebuie subliniat ca la aceasta varsta copilul traieste intr-un mod particular denumirile si numele. Pentru el, numele reprezinta  persoana sau obiectul. Daca este denumit un animal, o persoana sau un obiect prezent, atunci aceasta prezenta devine mai vie.
Mai tarziu, daca un adult ii spune denumirea unui obiect, el il recunoaste, il cere sau se depla-seaza si-1 aduce mamei. Astfel, copilul isi creeaza lumea care-1 inconjoara, apoi, putin cate putin, da un nume obiectelor si fiintelor care populeaza aceasta lume.

Intarzierea vorbirii

Normal un sugar pronunta 3-5 cuvinte bisilabice ("ta-ta", "ma-ma',', "me-me", "pa-pa") in luna a Xll-a, iar la 18 luni are un vocabular de circa 18-20 cuvinte, in general mono- si bisilabice. Exista insa o mare variabilitate in ceea ce priveste momentul cand copilul pronunta cuvintele si mai ales varsta la care incepe sa vorbeasca curgator.
Inainte de a aparea cuvintele conventionale, unii copii au o intarziere in dezvoltarea vorbirii inteligibile, au un jargon propriu bogat; acest jargon ("pe limba lui") are adesea intonatiile si nuantele vorbirii umane, dar sunetele nu transmit ceva ce poate fi inteles de cei din jur.
Recomandam sa nu se faca observatii si sa nu se corecteze cuvintele deformate de copil.