In cursul celui de al 2-lea an, copilul devine capabil sa manance si sa digere cea mai mare parte a alimentelor. Alimentatia sa tinde sa se  apropie de cea a adultilor. Ratia calorica scade acum la 70-80 calorii/kg corp in 24 ore. Din hrana zilnica trebuie sa faca parte toate priricipiile alimentare: proteine, hidrocarbonate, grasimi, saruri minerale, vitamine, fibre vegetale.

Ratia de lapte este de circa 400-500 ml pe zi; laptele se flerbe in mod obligatoriu, chiar daca se prepara din lapte praf. La copiii care refuza sa primeasca laptele, se va incerca inlocuirea cu alte derivate de lapte (iaurt, lapte batut, branzeturi). Este bine sa se dea zilnic came la masa de pranz; in locul acesteia, se poate da peste, un ou, branza proaspata. De altminteri, 50% din proteine trebuie sa fie de origine animala. Oul poate fi fiert tare, moale cu albus, sau batut sub forma de omleta, cu concditia sa fie proaspat. De teama excesului de colesterol, unii nutritionisti recomanda numai 2-3 oua pe saptamana. Este indicat sa se asocieze zilnic grasimi de origine animala (unt) cu grasimi vegetale (ulei de floarea-soarelui sau ulei de porumb) sau cu margarina.
Hidrocarbonatele (cereale, cartofii etc.) sunt folosite zilnic. Se prefera hidratii,de carbon in forma lor naturala (fulgii de ovaz, fulgii de porumb, grisul), produsele de brutarie preparate din cereale complete (ca faina integrala). Se ofera in cantitati reduse dulciurile rafinate (zahar, bomboane, prajituri etc.).

Fructele si zarzavaturile sunt absolut necesare in alimentatia de fiecare zi. Unii copii mici au inca dificultati de masticatie; la acestia fructele se vor da sub forma de sucuri si pulpa rasa sau terciuita; fructele si zarzavaturile fierte se strivesc cu o furculita; pot fi diluate cu lapte sau amestecate cu unt sau cu cereale instant, biscuiti. Lichidele se vor da ori de cate ori doreste copilul; in anotimpurile calde se va mari cantitatea de fructe (sucuri, pulpa rasa si diluata cu sucurile, fructe de sezon bine coapte). Mierea este la mare moda in tara noastra, atribuindu-i-se efecte miraculoase, nu toate fundamentate stiintific. La copiii cu tendinta la constipatie, zaharul poate fi tnlocuit cu miere (inclusiv la indulcirea laptelui); de asemenea, mierea se poate da pe tartine de paine cu unt. Ciocolata se va da cu prudenta, in cantitiiti mici si numai in prima jumatate a zilei (poate produce agitatie); daca e veche, duce la aparitia de urticarie si/sau tulburari digestive. Prajiturile de cofetarie, de buna calitate si proaspete, pot fi consumate ca desert  sau la gustarea de dupa-amiaza.
Copilul peste varsta de un an poate primi ca desert: fructe, compoturi, dulceata, gemuri, prajituri de casa.
Cafeaua, vinul, tuica, berea sunt contraindicate. Sucurile preparate industrial se dau cu circumspectie. Se pot da bauturi racoritoare, inclusiv ape carbogazoase (apa de masa, sifon).

Orarul meselor

Masa de dimineata se da imediat ce se trezeste copilul. Daca este lasat sa astepte, se enerveaza sau sepreocupa de altceva si apoi refuza sa manance. Se da lapte simplu sau lapte fiert. Se foloseste fainosul preferat de copii. Laptele nu va fi indulcit prea mult; unii copii il  prefera neindulcit. Daca insista sa-1 primeasca cu biberonul, li se va satisface aceasta comoditate, Celor care refuza laptele, li se poate da ceai si tartine cu branza (de vaci, topita etc.), unt si miere sau gemuri, eventual un ou moale.
La ora 10 se pot da fructe, o tartina mica sau nu se va da nimic.
Masa de prdnz cuprinde un pireu de legume (cartofi, morcovi, spanac, mazare verde, fasole verde, conopida, dovlecei). Spre sfarsitul anului al II-lea incepe sa aprecieze consistent si gustul cartofilor prajiti (se evita la copiii cu tendinta la obezitate, avand o mare valoare calorica). Zilnic, pireul va fi asociat cu carne sau un ou proaspat.
Pranzul se poate incheia cu o ceasca de supa de carne strecurata si ca desert fructe, compot sau o prajitura de casa. Pentru variatie, felul intai poate fi o ciorbita cu carne de pasare sau perisoare, felul doi legume sote, sau preparate cu sos alb. Masa de pranz este bine sa se dea pe la ora 11,30-12.
Dupa-amiaza (gustarea): lapte, iaurt, prajituri de casa, biscuiti, compoturi sau fructe (ultimele sunt de preferat).
Seara se va servi masa pe la orele 19-19,30. Se va da, o budinca (orez, gris, paste fainoase), mamaligu|ta cu unt si branza, compot, o prajitura de casa. Se poate da parizer, crenwusti,  sunca  sau alte preparate de carne. de buna calitate.

Apetitul

In primul an de viata sugarul tipa de foame, aceasta fiind manifestarea unei necesitati a corpului. Dupa un an, apetitul implica o participare sufleteasca; asteapta sa manance; ii place o mancare pentru ca isi aminteste de mirosul, de aspectul, de gustul ei, de cadrul placut in care i-a dat mama sa manance. Unii copii prefera sa fie serviti numai de o anumita persoana din familie. Exista o mare variabilitate a apetitului la copiii mici. Punerea in practica este mai greu de realizat, deoarece in conditiile vietii moderne de emancipare pe toate liniile, copilul este ingrijit adesea de mai multe persoane, cu stiluri si idei diferite si, mai ales, cu rabdare si putere de daruire inegale.

Un copil care mananca bine are toate sansele sa fie sanatos, sa creasca bine, sa fie mereu activ si sa-si satisfaca nevoia de miscare si cunoastere. Parintii, asistentele pediatre, educatoarele, trebuie sa porneasca de la realitatea ca la aceasta varsta apetitul este foarte diferit de la un copil la altul. Nu este vorba de un copii dificil si nici de un apetit capricios,. ci este apetitul normal al fiecarei fiinte umane. In plus, se adauga acum instabilitatea psihica si motorie a varstei. Mama era deprinsa cu sugarul care-si primea biberonul obisnuit la ora potrivita, cu acelasi ritual si cu acelasi preparat timp de saptamani si chiar luni de zile. Acum are de-a face cu o mica personalitate, cu preferinte si pofte. Asa cum respecta preferintele culinare ale adultilor din familie, tot asa trebuie sa tina seama si de poftele micii personalitati, miniatura de comportament a celor ce 1-au procreat. In sfarsit, sa nu se uite ca ratia zilnica a copilului peste varsta de 1 an scade, deoarece cresterea se incetineste si nevoile lui nutritive sunt mai mici.

Fixarea alimentatiei se face in functie de ritmul propriu al fiecarui copil. Unii sunt mari mancaciosi, aljii de abia gusta; unii mananca acelasi meniu luni de zile,; unii mananca mult de 2-3 ori pe zi, attii cer sa "ciuguleasca" de 4-6 ori cate ceva; unii doresc sa manance din ceasca sau chiar sa se "serveasca" singuri cu lingurita, in timp ce altii se despart cu greu de biberon. Nu trebuie impus nimic! Orice hrana mancata in sila sau luata numai pasiv este prost asimilata. A forta un copil sa manance este o greseala grava. Ulterior se adauga dureri abdominale, tulburari de somn, tulburari mai grave de comportament   Masa trebuie sa fie un prilej de placere si destindere.

Pe masura inaintarii in varsta, apetitul copilului este tot mai mult legat de elemente "psihologice". Daca un copil este bine dispus,,daca este activ si satisfacut in relatiile cu cei din jur (parinti, bunici, educatori, alti frati), el va manca bine. Dimpotriva, daca el nu a fost scos afara, daca a fost contrariat sau daca atmosfera din familie este de tensiune (certuri, vizite, oboseala), copilul nu mananca bine, este nervos, are tulburari de somn. Parintii cer medicului sa indice medicamente. sau alimente minune, care sa deschida pofta de mancare copilului, in loc sa se creeze o atmosfera de familie care sa-1 faca sa-i placa mancarea oferita. Unii copii refuza sa manance daca alimentul nu este servit in ceasca sau in farfuria cu desenul preferat.

Portii mici

Se vor pune portii mici in canita sau farfurie. Consumarea cu usurinta a unei portii ii da copilului senzatia de victorie si de multe ori va mai cere. Dimpotriva, daca i se ofera o cantitate prea mare, el va lasa o parte din portie in farfurie si astfel se va simti slab si oarecum vinovat. Comentariile ce se fac adesea ii accentueaza si mai mult sentimentul de vinova|ie.

Consistenta

Spre sfarsitul perioadei de sugar si in prima jumatate a anului al Il-lea alimentele se dau sub forma de lichide, pireuri sau si mai bine fie sfaramat cu furculita, fie tocate marunt, fulgi de cereale etc. Cu varsta, el incepe sa prefere alimentele crustoase: biscuiti, fulgi de porumb, coaja de paine, tartine (paine cu unt si cu miere sau dulceaa), cartofi prajiti, bucati mici de parizer, sa "muste" din fructe, sa manance zarzavaturi strivite cu furculita.
Folosirea mainilor. Inca. de la 8-10 luni, uni copii incep sa ia cu degetele pireul de la pranz si sa  incerce sa-1 duca la gura. Dupa varsta de un an, copilul capata tot mai multa indemanare si participa in mod activ la alimentatie. Intre mese, i se poate da sa rontaie o coaja de paine, un biscuit, o felie de mar.
Daca sunt hraniti mereu de cei din jur, deprinderea de a manca singuri este intarziata, iar tendinta naturala la independent franata.
Cand i se serveste pireul, i se va da in mana o lingurita. Printre jucarii, trebuie sa figureze lingurite de plastic, tigaite, cratite, obiecte de bucatarie; jucan-du-se cu ele, indemanarea copilului creste. .