La dezvoltarea motricitatii globale si fine, limbajul si sociabilitatii, prescolarul trebuie sa fie capabil de un minimum de performante care se rasfrang asupra organizarii programului si ingrijirii:

a) incepand de la 3 ani: se imbraca cu ajutor, se joaca in grup, face un pod din 3 cuburi, copiaza un cerc, isi spune numele si prenumele, arunca o minge, se tine pe un picior timp de o secunda.
b) Incepand de la 3 ani jumate: se desparte usor de mama sa, isi stie sexul, intelege si merge in trei directii (inainte, inapoi etc.), sare pe loc si sare inainte.
c) incepand de la 4 ani: isi incheie nasturii, arata linia cea mai lunga, copiaza o cruce, deseneaza un chip de om din 3 parti, intelege cuvinte cu opozitii ("foame", "frig", "oboseala"), intelege "pe", "inauntru", "in afara"; sare pe un picior.
d) Incepand de la 4 an jumatei: copiaza un patrat, deseneaza un omulet din 6 parti, se tine pe un picior 5 secunde. Isi cunoaste numele, prenumele, varsta, deosebeste mana dreapta de cea din stanga.
e) Incepand de la 5 ani: se imbraca fara ajutor, se tine pe un picior 10 secunde.
Deprinderile igienice

Reprezinta o componenta de baza in educarea si pastrarea sanatatii. Este bine sa se creeze premise (corespunzatoare varstei) prin care actiunile de igiena sa capete sens si placere. Pentru a ajunge la chiuveta se va pune la indemana copilului un mic scaunel, care sa aiba stabilitate. Obiectele personale de toaleta (sapun, burete, prosop, crema, pasta de dinti) se aseaza pe o policioara corespunzatoare taliei copilului. Oglinda plasata la inaltimea potrivita ii permite sa se priveasca in timpul efectuarii deprin-derilor igienice (spalat, pieptanat etc.) sa-si desavar-seasca cunoasterea schemei corporale si sa se bucure de aspectul sau ingrijit. Copilul va fi indemnat sa pastreze ordine intre obiectele personale de toaleta si imbracaminte.

Cu tact si calm se va instrui copilul ca incepand de la 3 ani sa poata face urmatoarele:

- sa se spele singur, intr-un lighenas pus pe o masuta scunda sau pe o ladita in camera de baie sau in bucatarie, in apartamentele moderne, dupa 4-5 ani va fi invatat sa manuiasca robinetele si sa se spele la chiuveta;
- spalarea dupa folosirea closetului si dupa joaca;
- folosirea apei si sapunului din abundenta;
- sa se dezbrace singur - el poate sa-si descheie nasturii, sa-si desfaca sireturile; scoaterea imbraca-mintei de corp (tricouri etc.) se va face cu ajutor pana la 4 - 5 ani;
- sa se imbrace.singur (performanta pe care el o doreste);
- sa aseze in ordine hainele;
- sa mearga singur la closet; dupa "ce-si fac nevoile" (mai ales dupa scaun), unii mai au nevoie de ajutorul unui adult, desi ei ar dori sa rezolve singuri si aceasta "problema". Noaptea, unii copii se scoala singuri pentru a merge la "olita" sau la closet;
- spalarea pe maini si pe dinti inainte si respectiv dupa masa;
- golirea completa a farfuriei, punerea de o parte a veselei cu care a mancat.

Dimineata, dupa ce se trezeste, copilul se va scula din pat; lasarea in pat il predispune la lene. Daca trebuie sa piece dimineata devreme este bine, sa fie trezit cu blandete din timp pentru a incepe in tihna ziua si a avea timp sa manance linistit. Personalitatea lui va fi subminata daca mama sau bunica ii pregateste singura, sub cuvant ca nu este timp sau ca este inca mic.
Bunele deprinderi se capata acum. Dintre acestea, trebuie sa se stabileasca intre copil si apa o "prietenie" care trebuie sa dureze toata viata. Spalarea de dimineata trebuie sa devina o placere. Tonul folosit de parinti, exemplul lor, temperatura apei, calitatea sapunului, conditiile de confort pentru spalare (temperatura din camera, curtenia si ordinea din baie, obiecte de toaleta si spalat la indemana etc.) si evitarea pisalogelii sunt elemente care trebuie luate in seama pentru a stimula pe copil ca toaleta de dimineata sa devina o deprindere placuta si permanenta. Toaleta de dimineata include nu numai spalarea mainilor si a fetei, ci si a jumatatii superioare a corpului ("de la brau in sus") insistand mai ales in zonele cu transpiratie abundenta . Spalarea pe dinti si pieptanatul parului sunt obligatorii. Spre 5-6 ani, unii copii ajung sa faca un dus "de dimineata" care, pe langa curatirea mai eficace a corpului, are o contributie si mai mare de calire a copilului si infrumusetare a pielii.

Baia de seara generala

Iin conditiile vietii moderne, este bine sa se faca zilnic. Pentru ca aceasta baie sa fie facuta cu placere, copilul va participa la deschiderea robinetelor si-si va fixa el singur temperatura si cantiatea apei din cada, care nu trebuie sa fie prea calda (in jur de 36,5-38,5 C iarna si de 35 -37  C vara). Incepand de la 5 ani, un copil trebuie sa poata sa se spele singur, este adevarat, sub supraveghere. Este bine ca baia sa se faca inainte de culcare. Daca" nu sunt conditiile necesare unei bai generate (lipseste instalatia de baie, frig in casa, excursii, calatorii etc.) copilul va fi obisnuit sa-si spele cu apa curenta: mainile, picioarele, gatul, subsuoarele. In astfel de conditii, baia generala se va face saptamanal.
Nu se va folosi sapun iritant

Tehnica baii

Dupa ce copilul a "intrat" in cada va fi lasat sa se destinda in apa. Apoi va fi sapunit peste tot (sau daca este destul de mare, o va face el insusi). Cu o perie de unghii se vor curati bine unghiile de la maini si picioare. Dupa varsta de 4 ani copilul va fi obisnuit sa foloseasca peria de baie care caleste si face pielea moale. Se va incepe incetisor, niciodata cu brutalitate Se periaza in oval prin miscari circulare pentru a activa circulatia sangelui. Se va folosi o perie moale din par fin, din matase sau plastic fin. Dupa 6 ani se poate folosi peria din par de cal.. De indata ce copilul iese din apa, va fi infasurat cu un prosop mare uscat bine incalzit si putin aspru . Va fi sters de umezeala mai intai prin tamponare si apoi prin frictionare riguroasa si rapida. Dupa baie pielea copilului trebuie sa fie roza, curata si moale. Apoi se curata cu vata pavilioanele urechilor. Unghiile mainilor se taie rotund, cele de la degetele picioarelor se taie (cu foarfeca sau cu clestele) drept, fara a taia deloc din colturi; degajarea colturilor poate antrena formarea de unghii incarnate.

Toaleta fetei. Multe mame cred ca pentru curatirea fetei trebuie sa sapuneasca, sa frece si sa-i faca sa luceasca, uneori sa-i unga. La multi copii obrajii sunt usor crapati, aspri. Pana la 5 ani fata copilului se spala cu apa obisnuita, cu sau fara sapunire fina. De la 5-6 ani, varsta cand copilul isi face el insusi toaleta si cand pe fata apar pete de cerneala, pix, creioane colorate, praf sau murdarii acumulate in timpul jocurilor, sapunirea este necesara o data pe zi. Cand copilul ajunge sa se spele singur, invatati-l cum sa sapuneasca faja, cu miscari fine.
Ingrijirea parului
Pana la varsta de 4 ani este bine ca parul sa nu fie lasat lung. Pentru baieti, este un lucru ce se intelege de la sine. Pentru fete poate reprezenta un mic sacrificiu. Pana la 4 ani parul este foarte fin, fragil si se incalceste usor. La fiecare pieptanatura, se smulge o parte din firele parului La fetilele pieptanate cu carare, se va avea grija ca, dupa fiecare spalare, sa se schimbe locul cararii, pentru a nu da parului bucla definitiva.
Tunsul parului.  Este necesar ca tunsul parului sa fie facut in directia cresterii.
Periajul. Se aleg de preferinta perii din par de pore sau de cal (nu de nylon). Parul copilului se periaza in fiecare seara, pentru a-l curati de praful acumulat in cursul zilei. Se periaza in toate sensurile, suvita cu suvita, iar la urma se piaptana in sensul cresterii naturale a parului.

Spalarea parului

Se poate folosi la spalarea saptamanala a parului un sampon. Utilizarea prea frecventa a samponului risca sa-l usuce si sa-l faca mai friabil. Cei mai multi copii au parul normal (nici gras, nici uscat), iar folosirea unui sampon prost, a detergentilor sau a unor sapunuri cu soda multa, ar avea efecte nefaste.
Temperatura apei de spalare trebuie sa fie potrivit de calda, niciodata prea ridicata. samponul se dilueaza intr-un pahar cu apa si se foloseste in doi timpi. Parul va fi spalat si apoi clatit de mai multe ori si cu multa grija. stergerea se face cu un prosop cald si uscat, fara a freca si fara a ciufuli parul. Uscarea se poate face cu un uscator reglat la temperatura medie. Pentru a descurca parul dupa spalare se va folosi de preferinta un piepten din os, nu din plastic. Pentru pastrarea unei culori frumoase a parului se recomanda o limpezire finala cu apa limpede.

Aerul, soarele si miscarea

Sunt factori de o important capitala in calirea organismului copilului. Trebuie facut tot posibilul ca la orice varsta, dar. mai ales la varsta de prescolar, copilul sa nu stea in casa, ci sa-si duca viata in aer liber.
La familiile care au curte, copilul va fi lasat tot timpul afara. Pentru un copil intre 3 si 6 ani o gradina este o comoara de nepretuit. O curte cu gradina care sa satisfaca nevoile de joc si de miscare ale copilului trebuie sa aiba un teren liber si un colt cu umbra, unde se aseaza o masa mica si un scaunel, o gramada de nisip. Intr-un loc insorit se instaleaza un vas (cada din plastic, un lighean mare intins) care se umple zilnic cu apa proaspata; incalzita la soare, ofera copilului placerea de a se balaci. In zilele calduroase, copilul va sta complet dezbracat si descult. Cand soarele este puternic va purta o palarie. In lipsa gradinii si pentru locuitorii oraselor mari trebuie cautate posibilitati de a pune pe copil in contact cu natura (parcuri, locuri de joaca, bazine de inot etc.).
Vegetalele exercita o actiune binefacatoare; florile si crengile cu frunze pe care le poate pipai au o putere de atractie si dau o satisfactie care nu pot fi explicate, dar se simt din plin. Tavalirea prin iarba constituie o mare destindere. Pietrele, cochiliile de melci, castanele, ghindele au pentru copil un sens profund, de valoare stabila, imperisabila, spre deosebire de flori, crengute care se rup, se ofilesc.
Dragostea pentru animale nu este totdeauna usor de satisfacut. Adesea copiii cer insotitorilor sa mearga prin fata unei curti in care stiu ca sunt animale (caine, pisica, pasari de curte). O atractie deosebita o constimie pentru copii gradina zoologica, aeroportul, gara, fantanile arteziene.

Igiena picioarelor

Timpul petrecut in aer liber are pentru copil si avantajul miscarii permanente, urmata de fortificarea musculaturii. Piciorul copilului se dezvolta cel mai bine cand alearga pe un teren neregulat. Pentru prevenirea piciorului plat copilul va fi lasat sa-si petreaca zilnic cateva ore descult sau in papuci cu talpa subtire. Va fi dojenit cand calca putin cu varfurile piciorului inauntru si va fi indemnat sa faca unele exercirii ca: mersul pe varfurile picioarelor, sarituri, alergare pe iarba, exercitii de apucat cu degetele picioarelor. Se recomanda sa poarte pantofi solizi cu talpa flexibila, cu fixitate suficienta pentru ca varful piciorului sa nu alunece in varful pantofului. Pantoful prea mic este la fel de daunator ca si cel prea mare. Orice pantof are un plus de lungime la varf pentru cresterea piciorului si pentru miscarea in fata, in timpul mersului. Pantofii "balerini" nu sunt corespunzatori deoarece sunt ascutiti si prea decoltati in fata. Iarna, copilul va purta ghete sau cizme.

Imbracamintea

Trebuie adaptata mobilitatii mari a copiilor si anotimpului, ferind corpul de racire, umezeala sau radiatii solare excesive. Este importanta permeabilitatea hainelor pentru aer si lumina. Tesamrile din in si fibre sintetice sunt mai putin permeabile, favorizeaza transpiratia. Pentru copii, tesaturile cele mai potrivite sunt cele din bumbac si lana; se adauga cele din fibre sintetice, pentru traimcie. Se aleg tesaturi moi, care se spala usor. � Hainele nu trebuie sa impiedice miscarile corpului: vor fi croite si lucrate lejer pe piept, ceva mai stranse pe spate. Copilul in repaus raceste mai repede decat cel care se misca. De aceea, pentru a nu raci, daca se dezveleste, pentru somn se prefera pijamaua. Se vor folosi numai obiecte de imbracaminte cu croieli simple. Rufaria de corp va fi din bumbac (se evita contactul direct al tesaturilor din fibre sintetice cu pielea). Elasticul nu va fi prea strans. Pentru un copil mic sunt necesare 6 tricouri si 6-10 perechi de chiloti..
Hainele care se poarta pe deasupra. Iarna se recomanda pantaloni lungi care se fixeaza cu un elastic trecut pe sub talpa. Vara, copilul poarta pantaloni scurti cu bretele, iar fetitele - fustite.

Jocul si jucariile

Fac parte din nevoile fundamentale ale copilului; ii procura o satisfactie afectiva, il preocupa si-1 impiedica sa se plictiseasca. Jocul are si valoare intelectuala, de descoperire si stimulare a talentelor, precum si de exercitiu de indemanare. Concentrarea si ardoarea cu care copilul se poate cufunda in, joc, pana la uitarea de sine, ilustreaza dimensiunea importantei jocului la aceasta varsta.
Copilul are nevoie de libertate in joc. Va fi lasat sa-si caute singur jocul dupa preferinte si dispozitii. Nu se va interveni cu franari decat atunci cand, din nestiinta, ar putea produce pagube, isi pune viata in pericol. Unii copii trebuie dirija si, in mod discret, sa invete sa se joace singuri. Daca apeleaza mereu la insotirea si supravegherea excesiva a unui adult, initiativa, imaginatia, spiritul creator nu se dezvolta.
Trebuie incurajat jocul in societatea altor copii, de varsta apropiata. Pe langa faptul ca este mai "interesant" pentru el, jocul cu alii copii ii formeaza ca personalitate: pe de o parte invata sa coopereze, sa joace cinstit, sa nu triseze, sa spuna adevarul; pe de alta parte, relationarea cu alti copii se face cel mai bine prin joc, intrarea in colectivitate fiind astfel pregatita .
Desfasurat in aer liber, jocul da prilej copilului sa-si descarce surplusul de energie si contribuie la calirea si dezvoltarea armonioasa a corpului. Nu trebuie evitate zilele mai reci sau chiar ploioase, cu conditia sa fie bine imbracat.
La aceasta varsta, cei mai multi copii iubesc inca jocurile de miscare (alergare, balansare, tobogan), dar in acelasi timp capata gustul cartilor cu ilustratii, a jocurilor de constructie, de modelare; deprind placerea de a decupa, lipi si colora.

Dupa varsta de 3 ani multi copii isi manifesta dorinta de a participa la treburile gospodaresti.
Aceasta tendinta trebuie incurajata, pentru ca ii confera un sentiment de implinire si mandrie si canalizeaza "jocul" spre activitate practica "utila". Spre 5-6 ani i se pot repartiza mici sarcini "cu raspundere". Din cand in cand poate primi o recompensa.
Alegerea jucariilor pentru un copil trebuie sa tina seama de varsta sa mentala in raport cu varsta reala, de sexul, de interesele si capacitatile sale. Unii copii de 4 ani deseneaza tot atat de bine ca altii de 6 ani, in timp ce altii, cu inteligenta egala, nu stiu sa deseneze si nici nu manifesta interes pentru desen.
Nu toate jucariile au valoare educativa (cele mai scumpe nu sunt si cele mai potrivite!). Jucariile complicate retin atentia pentru putin timp,:apoi sunt parasite sau demontate, "cercetate". O papusa mare si scumpa nu va place in mod obligatoriu mai mult decat una comuna, care poate fi manuita si iubita mai bine. O mobila in miniatura, cu vesela, rochite de schimb si resturi de tesaturi pentru papusi sunt preferate de cele mai multe fetite. Isi exerseaza deprinderea de a imbraca si dezbraca papusa, spala "rufele" si vasele etc. Pentru baieti modele simple de automobile, tractoare, avioane, o roaba etc. constituie un "parc de vehicule" cu care imaginatia lui isi poate da frau liber.

Trotineta, tricicleta, mingea sunt potrivite pentru jocul in aer liber. Pentru ocupatiile "statice" se vor alege, cum am mai spus: carti de colorat, jocuri de constructie simple, mozaic din plastic, loto cu imagini, jocurj cu margele, lucru manual. Spre 6 ani se introduc jocuri cu cifre si litere.
Nu se vor darui copilului multe jucarii deodata, deoarece il plictisesc. Se poate oferi un sertar dintr-o comoda, un cufar, un raft dintr-un dulap unde sa-si pastreze jucariile. Va fi indemnat (si supravegheat) ca dupa ce s-a jucat sa le stranga si sa le puna la loc.