Alegerea unui animal in casa

Copiii iubesc animalele si sunt incantati daca parinti le permit prezenta in casa. Prima conditie ce trebuie respectata la alegerea unui animal de casa, este ca acesta sa se potrivesca particularitatilor caminului si situatiei familiei. Un considerant major trebuie sa fie talia animalului ales si necesitatile sale de miscare: un caine foarte mare este evident nepotrivit pentru un apartament sau o locuinta de oras cu gradina mica.
O alegere potrivita pentru astfel de conditii o constituie un animal mic cum ar fi: o pisica, un caine de apartament, un hamster, un cobai, un iepure de casa. Un alt criteriu il constituie costul de intretinere: un caine mare poate fi o problema, in timp ce intretinerea unui animal mic este mai lesnicioasa.
Problema care se pune inainte de alegerea si achizitionarea unui animal de casa este responsabilitatea pe care o poarta intreaga familie fata de acest animal, in cresterea, dresarea, asigurarea unui culcus, a unei atmosfere agreabile.

Copiii sunt incantati in a coopera la ingrijirea animalului si trebuie incurajati sa vegheze asupra tuturor necesitatilor lui, dar greul si munca responsabila si constanta va cadea tot pe umerii adultilor.
Copiilor mai mari le place adesea sa simta responsabilitatea deplina pentru protejatul si prietenul lor. Vacantele pot fi problematice daca animalul nu poate insoti familia. De aceea, inaintea alegerii trebuie verificat daca exista posibilitatea ca pe durata vacantei "odorul" sa fie lasat in grija cuiva.
Animale si pasari de casa cu raspandire larga sunt: cainele, pisica, hamsterul, iepurii, cobaiul, canarii, papagalii mici, pestisorii etc. Animale si pasari neobisnuite tinute in casa: gasca, gaina, soricelul, papagalii mari, corbul, cioara, porumbeii, broasca, diferite insecte etc.
Grija de zi cu zi  fata de animal contribuie la educarea copilului, dezvoltand simtul de respundere. Un animal ofera copilului o alternativa de investitie afectiva si se supune unei nevoi instinctive de societate, ingrijire, crestere.

Copilul poate fi martorul al ritualurilor nuptiale si al nasterii puilor. Mai mult, experienta pierderii sau a decesului prietenului animal ar putea fi un ajutor in trecerea peste durerea provocata prin pierderea celor dragi, peste ani.
Pentru copilul unic la parinti, un caine mic sau o pisica rezolva partial nevoia de joc, de miscare si de contact social. In foarte rare cazuri, animalele crescute in casa reprezinta o amenintare pentru copil. Se recomanda ca animalul sa fie examinat la achizitionare si periodic de un medic veterinar.
Dintre bolile transmise de animale cele mai frecvente sunt unele urticarii, alergii respiratorii, parazitoze ale pielii si intestinale; mai rar pot transmite boli ca: boala ghearelor de pisica, turbarea, toxoplasmoza, ornitoza, psittacoza, salmoneloza, colibaciloze.

Autoritatea parintilor

In zilele noastre, revendicarile unor psihologi in favoarea copilului au fost adesea gresit interpretate, inat unii educatori au considerat ca nu trebuie nimic poruncit si nici interzis copilului.
Conduita corecta este la mijloc: copilul trebuie, intr-adevar, respectat in nevoile lui esentiale, dar in acelasi timp este necesara o autoritate vigilenta pentru a-l invata limitele puterii sale, a deveni disciplinat in vederea unei insertii sociale eficiente. Principalul sfat dat de psihologi vizeaza formularea ordinelor: ele trebuie sa fie totdeauna clare si precise, sa fie pe intelesul copilului, sa nu fie retrase.

Recompense si pedepse

Recompensa nu trebuie inteleasa intr-un sens restrans, pentru ca ar duce la un comportament conditionat. Atmosfera sanatoasa, destinsa in familie, cu mici festivitati vesele, organizate spontan, reprezinta cel mai bun stimul pentru comportarea "corespunzatoare" a copilului.
Pedeapsa este indinspensabila pentru unii copii care au comis o fapta interzisa. Nu sunt necesare pedepsele corporale, copilul resimte mult mai dureros retragerea afectiunii si indiferenta parintilor.
Pedeapsa dreapta si adaptata greselii il elibereaza pe copil de sentimentul de vinovatie. Pe de alta parte, pedepsele inutile "descarcarea" nervilor unui adult, precum si orice act de nedreptate, nu sunt uitate niciodata de copil.
Sunt interzise:
a) Amenintarea cu bataia fara a o aplica vreodata;
b) Interdictia sa manance (ca masura disciplinara);
c) A promite o pedeapsa pentru mai taziu (copilul uita delictul!);
d) A speria copilul cu povesti de groaza;
e) A promite o recompensa si a nu respecta promisiunea facuta;
f) Contraindicatiile si lipsa de unitate a adultilor in probleme de educatie.

Gradinita

Varsta la care un copil poate frecventa gradinita se va stabili dupa un consult cu medicul pediatru. Admiterea la gradinita se va face in functie de: gradul de maturitate fizica si neuropsihica, starea de sanatate, mediul familial, adaptarea cu colegi de gradinita si cu educatoarea.
Copilul care frecventeaza gradinita se deprinde sa se scoale la ore fixe, sa aiba un program ordonat al zilei, sa manance, sa se spele pe maini, sa se imbrace si sa se dezbrace singur. Programul de instruire il pregateste in vederea scolarizarii, iar disciplina si viata in colectivul de copii actioneaza pozitiv in sensul socializarii lui.
Pot fi descoperite acum unele tulburari usoare trecute cu vederea pana la frecventarea gradinitei: dificultati de atentie, de concentrare, neandemanarea, memoria deficitara, dificultati de intelegere, defecte de vorbire, timiditate, tulburari ale auzului sau vazului. Unele din aceste deficiente pot fi corectate pana la intrarea in scoala.