Programul zilei si somnul

Programul zilnic al copilului de 4-5 ani este bine sa fie adaptat la programul familiei si/sau gradinitei. Este de subliniat incadrarea treptata in colectivitate (prin intermediul jocului) si marea importanta a jocului si somnului la aceasta varsta (ca de altfel in intreaga copilarie).
Comparandu-l cu o masina, somnul ar echivala nu numai cu oprirea masinii, ci si cu recuperarea pieselor. Asa se intelege ca somnul nu poate fi inlocuit cu nici o alta situatie (care permite influente exterioare).
Pentru parinti, somnul copilului de la 3 la 6 ani este un test foarte bun, atat pentru starea de sanatate, cat si pentru satisfactia produsa de conditiile materiale si sufletesti oferite de mediul familial sau de gradinita.
La varsta de 3 ani copilul adoarme repede si usor. Se va respecta, in continuare "ritualul" cu care este obisnuit sa adoarma" cu o jucarie preferata, cu un mic cantec. Dupa 4 ani copilul vrea sa adoarma cu tatal sau cu mama sa, care sa i se spuna o poveste, vrea sa vada neaparat emisiunea preferata la televiziune sau sa i se aduca jucaria sau obiectul de imbracaminte primit recent.
Culcarea inseamna despartirea de parinti. Trebuie sa se faca totul sa se faca totul pentru ca aceasta despartire sa aiba loc intr-o atmosfera pasnica, placuta. Pana la 5-6 ani, unii copii doresc sa adoarma cu usa intredeschisa. Razele de lumina, zgomotul vocilor parintilor ii dau un sentiment de siguranta.
Dupa varsta de 3 ani, culcarea copilului se va face obligatoriu intre orele 19,30 si 21. Somnul din timpul noptii este in general mai profund. Copilul doarme "dus", destins, cu fata senina, cu respiratia regulata, cu membrele relaxate, nemiscat. Durata somnului este variabila. Cei mai multi copii dorm in timpul noptii 11 sau 12 ore, mai ales iarna.
Unii copii au un somn agitat, in cursul caruia se observa ca isi schimba locul si pozitia in pat, fac diferite strambaturi ale fetei, miscari de supt, oscilatii ale globilor oculari. Manifestarile de mai sus tin de temperamentul copilului, de unele incomoditati (prea cald, prea invelit etc.) sau de perioadele de vis. Copilul se trezeste mai tarziu, dar totdeauna repede.
Va fi deprins sa astepte sa se trezeasca si restul familiei. Pentru aceasta i se vor pune 1-2 jucarii preferate, cu care sa se joace in pat. Unii se strecoara in patul fratilor mai mari sau al parintilor de indata ce se trezesc.

Copilul nu va fi trezit din somn

Trezirea brusca declanseaza aproape intodeauna o stare de indispozitie si chiar de nervozitate, manifestate prin: tipete, lacrimi, crize de furie, tristete, refuzul de a manca. Daca se va provoca in mod repetat scularea brusca a copilului, se poate ajunge la tulburari permanente.
La copiii la care este necesara trezirea mai de dimineata si la ore fixe, ora culcarii de seara va fi cat mai devreme (ora 19), iar familia va evita tot ce intarzie somnul copilului: excesul de impresii, starea de tensiune in familie, zgomotele, lumina prea vie.
Somnul de amiaza nu mai este indinspensabil dupa varsta de 4 ani. Este bine sa se asigure la orice copil, cel putin o ora de repaus in pat chiar daca nu doarme. O mare parte dintre copii nu simt nevoia sa doarma in timpul zilei.

Tulburarile de somn

Sunt rare si putin importante la prescolar. Ele dispar de obicei spontan sau se amelioreaza prin corectarea unor deficiente in mediul de familie. Cand sunt persistente, corespund unei revedincari din partea copilului.

1. Somnambulismul
Este o stare de automatism inconstient, care se manifesta prin acte coordonate in timpul somnului: merge, face miscari sau actiuni fara participarea vointei, nu pune probleme la aceasta varsta. Nu se cunoaste cauza: ar fi in legatura cu un sentiment de insecuritate sau cu o masa copioasa, luata tarziu, inainte de culcare. Nu este necesar vreun tratament.

2. Spaimele
Incep adesea la 2-3 ani, cu teama de intuneric si de singuratate. Se pot amplifica si persista pana la 5-6 ani. Copilul cere ca lumina sa ramana aprinsa; adesea, daca i se pune un intrerupator la indemana, nu se mai sperie. Dupa 3 ani la copii apare frica de animale salbatice, spre 5-6 ani se tem ca sub pat sa nu se ascunda vreun individ periculos.
La 6 ani copiii incep sa se teama de "umbre" sau fantome interpretate ca spioni, hoti, ucigasi, strigoi etc., care se ascund dupa o usa sau un paravan. Convorbirile necontrolate, comentariile despre evenimente neobisnuite, povestile de groaza, vizionari prelungite si scene violente la televizor, conflicte intre adulti, amenintare cu internarea in spital, inchiderea copilului intr-o camera au o contributie insemnata in geneza acestor fenomene. La copiii normali, cu parinti echilibrati, spaimele nocturne ale copilului sunt trecatoare.

3. Visele
Visul ar incepe la copil spre varsta de 2 ani. Spre 3 ani, copilul incepe sa relateze vise ocazionale, se pare insa ca el povesteste imagini nu numai din vise, ci si imagini fantastice create de inchipuirea lui.
La circa 4 ani, expunerea viselor este amestecata cu istorioare si evenimente reale sau imaginare. Multi autori considera ca relatarea viselor nu are baze solide dectat spre 7 ani. Se considera ca fidele numai visele povestite de copil spontan si imediat ce s-a trezit din somn.
Copiii au de obicei vise cu animale fioroase ce-i urmaresc, cu femei sau barbati urati si deformati. Temele sunt foarte variate. Ei se viseaza parasiti in padure, atacati si "mancati". Foarte des viseaza ca nu pot sa alerge, ca sunt prinsi de catre cineva, ca nu se pot apara. Aceste tipuri de vise se gasesc aproape la toti copiii si au o valuare simbolica: de teama, de parasire sau de despartire, de pedepsire.
Visele urate rare si cosmarurile izolate nu trebuie sa nelinisteasca pe parintii: daca se repeta, mai ales daca revin cu aceasi teama, se va consulta pediatrul si psihologul, care vor cerceta cauzele profunde, pentru a indica mijloacele de a le corija.

4. Scrasnirea din dinti si vorbirea in timpul somnului
Aceste dezordini apar inainte de varsta de 3 ani si pot persista foarte multa vreme, fiind descrise si la elevi sau studenti. Vorbirea in timpul somnului este legata de starea de neliniste, de anxietatea copilului. Parintii consulta adesea medicul, atunci cand copiii scrasnesc din dintii. Se pare ca scrsnirea dintilor tine cateodata de unele caracteristici ale oaselor maxilare, iar alteori de unele tulburari cerebrale.