Auzul bebelusului

 

Perceptia auditiva in primele saptamani de viata este foarte redusa, deoarece aparatul auditiv al micutilor este oarecum imatur, astfel toate sunetele si zgomotele din jur fiind abia auzite de copil. Insa, din pacate, in prezent exista tot mai multe cazuri in care bebelusii au probleme de auz. Acestea se instaleaza lent si fara durere, de aceea majoritatea parintilor descopera foarte tarziu ca bebelusul are probleme de auz.

De cand se naste si pana cand se definitiveaza capacitatea lui auditiva, sugarul trece prin mai multe stadii de dezvoltare ale auzului:

 

 

- sub 3 luni - e receptiv la sunete puternice;
- 6 luni - localizeaza sunetele;
- 9 luni - raspunde la nume si reproduce unele sunete din mediul inconjurator;
- 12 luni - intelege pentru prima data sensul unor cuvinte;
- 18 luni - poate sa raspunda rapid la sunete din orice directie, raspunde la comenzi si indeplineste sarcini usoare;
- 24 luni - are un vocabular de 20 de cuvinte (valabil pentru cei care invatat doar o limba).

 

Parintii trebuie sa fie foarte atenti la semnele emise de cei mici atunci cand nu aud prea bine si trebuie sa mearga cu acestia de urgenta la un medic pediatru.
Semnele care arata ca un bebelus nu aude bine sunt:

 

- pana la sase luni, bebelusul trebuie sa se trezeasca din somn la zgomote puternice;
- pana la un an, copilul trebuie sa-si intoarca privirea catre sursa de zgomot;
- la un an, copilul trebuie sa aiba un vocabular de cateva cuvinte;
- atunci cand se joaca, chemati-l cu o voce inceata. Daca nu raspunde la prima chemare, copilul poate sa nu auda bine;
- deficientele de auz grave sunt mai usor de depistat. In acest caz copilul nu vorbeste deloc chiar si la varsta de doi ani, nu reactioneaza nici la zgomote foarte puternice, este foarte nervos. Usor de observat deficienta de auz este atunci cand cineva ii vorbeste, iar acesta se uita fix la miscarea buzelor.