Dorinta sugarului de a imita il ajuta sa vorbeasca. Foloseste cuvinte din doua silabe ca "mama" sau "tata". Sub varsta de 1 an sugarii spun putine cuvinte si se exprima puternic prin semne.

Desi nu poate vorbi, sugarul intelege ce i se spune, mult mai bine decat isi imagineaza parintii. Capacitatea de a intelege (vorbirea receptiva) este cu cateva luni inaintea vorbirii propriu-zise (expresive).
La sfaarsitul primului an, copilul intelege semnificatia cuvantului "NU", mai ales dupa tonul vocii si gesturile insotitoare. Cand este gata sa se apropie de un pericol, uita-te in ochii lui, arata spre obiectul periculos si spune-i "Nu atinge!" "Doare" sau "Arde", apoi indreapta-i atentia spre alta activitate interesanta si nepericuloasa. Nu-l pedepsi, scopul este sa-l inveti, nu sa-l infricosezi.

Sugarii isi imbogatesc vocabularul, chiar daca nu pronunta bine, prin inflexiunile si intonatiile vocii par convinsi de ceea ce spun. La inceput numai membrii familiei inteleg expresiile copilului.
Chiar daca nu poate pronunta, el este capabil de acum sa exprime dorintele prin semne: miscarea capului pentru nu, sau a mainii pentru a-si lua la revedere "Pa! Pa!", isi trage mama de fusta sau isi ridica bratele pentru a fi luat in brate.
Deseori sugarul care nu vorbeste prea devreme isi foloseste energiile in alte directii, punand mai mult acent pe statul in picioare si mers. Vorbirea va deveni p prioritate pentru el mai tarziu, dupa programul lui propriu.

      Sugestii:

- Intreaba copilul si cere-i sa-ti raspunda prin gesturi sau cuvinte "Spune-i mamei ce vrei? Vrei paine sau mar? "Vrei afara? Da sau nu". O miscare a capului poate insemna "Da" sau "Nu", dar nu este un raspuns adecvat. Cere copilului sa te ajute sa gasesti lucruri: "Unde este biberonul?", recompesandu-l cu exclamatii si imbratisari cand il gaseste. Chiar miscarea privirii in directia corecta conteaza ca un raspuns: " E adevarat, acolo este mingea";
- Denumeste-i obiectele din casa: scaun, pat, cana, fereastra, etc.; joaca-te cu nasul, ochii si gura, pune mana copilului sa ti le atinga, sarutandu-i mana la sfarsit. Arata-i flori, frunze, pasari, animale, masini, avioane si persoane de diferite varste (copii, barbati, femei) in timp ce-l plimbi pe afara si denumeste-le, pentru a-l ajuta sa le indentifice;
- Asculta, invata sa lasi copilul sa-ti comunice; este mai important decat ce-i spui tu lui. Chiar daca nu intelegi ce spune, asculta-i bolboroseala si raspunde-i: "Da?", "Asa este?", "Ce interesant". Cand intrebi, asteapta un raspuns, chiar daca este doar un zambet, o miscare a corpului sau un gangurit indescifrabil. Incearca sa observi daca sugarul foloseste in mod consistent acelasi sunet pentru unul si acelasi obiect. Tradu sunetul, aratandu-i, diferite obiecte: "Ce vrei?" "Biberonul?", "Mingea?" sau "Vrei afara?", dandu-i o sansa daca ai ghicit corect. Aceasta incercare de a face pe interpretul il ajuta sa-si dezvolte limbajul;
- Ajuta-l sa inteleaga notiuni simple: plin-gol (un pahar cu apa), jos si sus (pe masasi pe podea), afara-inauntru (pune un obiect intr-o palarie, apoi in afara ei), aseaza-te in picioare (tinandu-va de mana), umed-uscat (compara o batista uda cu una uscata), mic-mare (uitandu-va amandoi in oglinda sau aratandu-i obiecte de diferite marimi), cald-rece (lasa copilul sa atinga apa calda si rece, gheata).
- Explica-i laegatura dintre cauza si efect prin exemple simple: daca rastorni cana - nu mai ai suc de baut, prin fereastra intra lumina - cand tragem perdeaua este intuneric etc. Este mult mai important pentru dezvoltarea ulterioara a vorbirii copilului sa inteleaga ce se petrece in jurul sau, precum si nevoile altora, decat sa invete mecanic cuvinte fara sens;
- Vorbeste ca un adult, apoi tradu-i in limbajul lui; spunand de doua ori acelasi lucru il ajuti pe copil sa inteleaga mai bine: "Mergem la plimbare". Folosind un limbaj de adult ajuti copilul sa invete sa vorbeasca corect mai devreme;
- Cere-i in mod simplu pentru a-l ajuta sa inteleaga: in loc de "Ia mingea de pe jos si da-i-o lui tata", spune-i "Ia mingea" si apoi "Da mingea lui tata";
- Citeste-i si largeste-i repertoriul cu carti mai complicate. Copilul tolereaza mai bine cititul daca participa si el: opreste-te ca sa discutati ilustratiile "Vezi cainele, are gura deschisa", "Cainele face: ham-ham", "Cum face cainele?". Cere copilului sa-ti arate si sa denumeasca in cuvintele lui obiectele familiare;
- Gandeste numeric pentru a-i introduce ideea de "unu" sau "mai multe": jocuri cu degetele. Include numaratoarea in viata copilului "Gatim un cartof-doi cartofi", numara feliile de mar etc.

La sfarsitul lunii a 10-a, a 11-a aproape toti copiii vor putea sa stea in picioare tinandu-se de ceva, sa se ridice din pozitia sezanda, sa protesteze deca i se ia jucaria, sa apuce un obiect mic cu degetele, sa zica mama si tata fara sa inteleaga sensul, si sa inteleaga cuvantul "nu", este interesant sa atraga si sa mentina atentia adultilor, este capabil sa anticipeze unele actiuni, de ex. poate sa gaseasca o jucarie ascunsa.

La sfarsitul primelor 12 luni aproape toti copiii ar trebui sa mearga tinandu-se de mobila. Daca sugarul nu a atins inca una sau toate aceste etape, consulta medicul pediatru. Varsta la care copiii ating aceste etape difera, dar secventa lor ramane constanta.

      Dezvoltarea sociala

Sugarul continua sa-si dezvolte independenta. Frica fata de straini din lunile precedente incepe sa scada, desi el continua sa se bazeze pe parinti pentru siguranta.
Inceputul disciplinei
Atasamentul dintre parinti si copil formeaza baza disciplinei. Copilul este fascinat de orice lucru din casa si ar vrea sa il atinga si sa il duca la gura. Copilul trebuie invatat care este diferenta dintre lucrurile sigure si cele periculoase, prin stabilirea unor limite. Daca nu invata limitele, copilul va incepe sa devina rasfatat.
Pe de alta parte, nu trebuie oprit la tot pasul, taindu-i avantul si impiedicandu-i dezvoltarea autonomiei. Sugarul descopera ca exista limite si invata sa se poarte in cadrul lor. Stabilirea limitelor este inceputul disciplinei.

      Prin disciplina copilul invata:

- Ce e rau si ce e bine;
- Sa se controleze si sa se protejeze;
- Sa respecte ceea ce simt altii.

Disciplina cea mai eficace nu este nici extrem de rigida, nici total permisiva. Disciplina stricta formeaza copii total supusi parintilor lor, dar necontrolabili in afara autoritatii parintilor sau altor adulti.
Parintii total ingaduitori nu ajuta la formarea unor copii capabili sa faca fata lumii reale. Acesti copii lasati in voia lor sunt deseori egoisti, violenti, nepoliticosi si neplacuti, gata de cearta, indaptabili. Pentru copil, parintii severi apar cruzi, deci neiubitori, iar parintii ingaduitori apar nepasatori.