In unele cazuri, alaptarea se izbeste, din pacate, de o serie de dificultati din partea mamei.
Instalarea secretiei lactate, asa-numita "suire" sau "furia laptelui", poate provoca o tumefiere (umflare) dureroasa si dura a celor doi sani. Cantitatea de lapte produsa de glandele mamare este inca destul de redusa. Aceasta stare poate dura mai multe zile la primipare. Sanii intariti incarcati cu lapte vor fi sustinuti cu un bandaj suspensor. Aceasta suire a laptelui constituie un semn sigur ca va exista lapte din abundenta. Masurile recomandate pentru calmarea durerii si a senzatiei de apasare a sanului se vor aplica cu prudenta si pentru scurt timp.

De cele mai multe ori, nou-nascutul incepe sa  traga viguros din sani si sa-i goleasca, ceea ce duce la scaderea tensiunii lor, la disparitia durerilor cresterea secretiei lactate. Daca sanii raman mici si moi  si daca laptele este in cantitate mica, mama va incerca sa stimuleze lactatia prin corectarea propriei alimtentatii (mese mai dese, cu alimente gustoase si consiste mai ales printr-un consum mai mare de lichid fructe) si punerea nou-nascutului sa suga ori de cate ori cere, la ambii sani. Fiecare picatura de lapte matern este de mare pret pentru sugar, iar persevrenta ni alaptare poate duce la succes chiar dupa 10-15 zile
Adesea la primipare laptele nu curge decat incet si  greu, chiar daca nou-nascutul suge bine. Daca nou-nascutul suge slab si sanul nu este golit se va evacua laptele manual sau cu pompa, dupa fiecare supt. Mama are datoria sa se menajeze in mod deosebit atat fizic, cat si psihic. La femeile pe care sarcina la epuizat si care sunt slabite ca urmare a travaliului secretia lactata normala se poate instala complet dupa 1-2 saptamani.

O scadere temporara a secretiei de lapte pote fi observata la revenirea mamei din maternitate.
In caz de mameloane mici, mai ales daca este vorba de un sugar neputincios sau capricios, se ajunge la esec total. Sugarul cauta sa apuce mamelonul dar nu reuseste nici sa-l gaseasca si nici sa-1 prinda se enerveaza, incepe sa planga si sa intoarca capul astfel de situatii, la unele pranzuri, pana cand nou nascutul devine mai viguros, se vor mulge sanii ( cu mana sau cu pompa).
Mama va invata corect tehnica golirii sanului; manual sau cu pompa. Datorita miscarilor de masaj dar mai ales aspiratiei puternice exercitata de pompa mamelonul poate deveni apt pentru alaptare.
De multe ori, mameloanele sunt inegale priveste volumul, consistenta si forma, asa se explica faptul ca multi sugari sug mai bine dintr-unul din sani.  Nou-nascutul va fi pus la san imediat ce se trezeste inainte de a avea timp sa se enerveze; daca incepe sa planga inca de la prima tentativa, mama il va tine in brate si va astepta sa se calmeze, inainte de al pune din nou la san, apoi va stoarce cu mana cateva  picaturi de lapte pentru a umezi mamelonul si areola, va comprima areola intre degetul mare si aratator, pentru a usura introducerea mamelonului in gura sugarului.

Crapaturile sunt frecvente, survenind in 20% din cazuri. Supturile devin dureroase si provoaca scaderea secretiei lactate, insomnie si neliniste. Ele servesc de poarta de intrare pentru stafilococi, responsabili de mastite sau abcese ale sanilor. Se pare ca sunt favorizate de supturile prea lungi, suptul aplicat exclusiv pe mamelon, o pozitie incorecta a sugarului, frecarea de catre imbracaminte, infofolirea, folosirea prea frecventa a apei si sapunului. O tehnica buna le poate evita. Gura sugarului trebuie sa fie la inaltimea mamelonului. Supturile, mai ales in primele zile, nu trebuie sa dureze mai mult de 10-20 de minute. Sugarul nu trebuie sa "morfoleasca" varful sanului.
Mama trebuie sa evite folosirea de dezinfectante puternice, deodorante si substante care usuca (alcoolul, glicerina si apa de colonie) ca si talcul, sapunul. Este indispensabil sa se usuce bine mameloanele dupa fiecare supt, la nevoie cu un uscator de par ("foenul") suflant, cu scopul de a evita orice umiditate reziduala ce favorizeaza maceratia. De asemenea este bine sa se evite compresele dublate cu plastic care pastreaza umiditatea pe mameloane.

De indata ce se constata o crapatura este mai bine sa se suprime supturile la sanul dureros si sa se stoarca laptele la intervale regulate (cu mana sau cu pompa) si sa se dea sugarului. Daca sugarul continua sa suga, durerea va fi atat. de vie, incat va determina pe mama sa inceteze alaptarea. intreruperea temporara a alaptarii nu este obligatorie, dar in general este adesea preferata de mame. Din experienta noastra reiese ca unele mame nu au dureri atat de vii si continua sa alapteze chiar daca mameloanele sunt crapate. Se pare ca durerile dispar in cateva minute cand se declanseaza reflexul de ejectiea laptelui. Se incepe cu sanul nedureros sau mai putin dureros si, eventual, se incepe alaptarea printr-o extractie manuala pana la obtinerea reflexului de ejectie si atunci sugarul este pus la san. De asemenea se va incerca sa se schimbe pozitiile de alaptare cu scopul de a repartiza intr-un mod mai echilibrat presiunea de supt pe diferite parti ale mamelonului.
Unii medici recomanda pomezi cu estrogeni, hidrocortizon si/sau antibiotice, dar nu sunt intotdeauna eficace. Multe mame aplica gheata pe mameloanele dureroase, inainte de fiecare supt; acest procedeu alina instantaneu durerea. Este de ajuns sa se sfarame bucati de gheata care - puse intr-o manusa de toaleta sau intr-o punga de plastic - sa fie aplicate pe zona dureroasa.

Expunerea la aer liber sau la raze ultraviolete contribuie la vindecarea mameloanelor dureroase. Expunerea directa (si nu printr-un geam) poseda excelente capacitati cicatrizante.
Astuparea si/sau umflarea mamara cu limfangita este cu totul diferita. Sanul se umple repede, se umfla, devine dureros. Pielea este rosie, calda, iar in general apare febra. Tratamentul consta in golirea in totalitate a glandei mamare cu ajutorul unei pompe electrice.
Este necesar un medicament impotriva febrei si daca febra persista peste 24-48 de ore medicul va prescrie antibiotice. Cataplasmele cu apa rece sau pungile cu gheata se folosesc ca tratament local.
In stadiul de abces febra este foarte ridicata si se insoteste de frisoane si de transpiratii. Sanul trebuie golit pentru a se evita astuparea. Antibioticele si antitermicele sunt indispensabile.
Mai mult, daca se continua alaptarea, se obtine o vindecare mai rapida a infectiei; un san golit se vindeca mai repede si cel mai bun mod de a goli sanul este alaptatul. Antibioticele folosite nu trebuie sa provoace sugarului vreun efect secundar.

Nodulii

Mamele constata cateodata "noduli" durerosi in san. Este vorba de obstructia unui canal lactifer, care se datoreste frecvent unei goliri neregulate a unuia sau mai multor canale sau unui sutien prea strans. Simpla inmuiere (scufundare) a sanului in apa calda prin aplecarea deasupra unui vas mare timp de 10 minute, de trei ori pe zi, si punerea frecventa si pentru mai multa vreme a sugarului la san sunt suficiente pentru a rezolva astfel de incidente.

Mameloanele ombilicate

Este vorba de mameloane turtite sau scobite, anomalie destul de frecventa si care duce adesea la intarcarea precoce a sugarului. Daca mama nu este speriata de aceasta mica anomalie si daca sugarul este viguros se poate ajunge repede la o alaptare normala. Un sugar infometat, treaz si sanatos, pus la san, poate apuca areola intre buze, chiar daca mamelonul este turtit sau invaginat. Simplul fapt de a suge formeaza varfurile sanilor pentru a face sa iasa in afara mamelonul. Remediile prezentate de unele firme (tetine intermediare etc.) sunt rodul imaginatiei celor ce le concep si de cele mai multe ori sunt ineficace si nu au ca rezultat palpabil decat oboseala sugarului. In cazul in care numai unul dintre mameloane este plat sau scobit, la fiecare supt se va incepe cu mamelonul mai putin tentant (mic, turtit sau scobit).
Solutia ca mama sa se mulga la fiecare supt este chinuitoare pentru mama (efort fizic, durere locala, consumare psihica etc.) si, personal, nu o recomandam.

Durerea si/sau umflarea sanului

De obicei sanii se intaresc cand lobulii glandulari care contin lapte se umplu prea mult. Aceasta nu o deranjeaza intotdeauna pe mama, dar poate determina intarirea si turtirea areolei in asa fel incat sugarul sa nu mai reuseasca sa cuprinda mamelonul in gura, pentru a-1 comprima cu eficacitate. Se stoarce sanul la nivelul zonei pigmentate pentru ca mamelonul sa devina mai suplu si sa fie cuprins intre buzele sugarului fara dificultate. Astfel de tulburari (umflarea, intarirea sanului, durerea, uneori roseata) apar de obicei spre sfarsitul primei saptamani. Alteori insa, impastarea nu se limiteaza numai la areola, ci cuprinde intregul san, care devine umflat, tare, mai cald si incepe sa se inroseasca. Dupa golirea sa raman inca noduli de dimensiuni variate. Daca nu se iau masuri impotriva stagnarii laptelui si persistentei nodulilor se ajunge la inflamatii redutabile (mastite). In astfel de situatii este mai bine ca, in loc de stoarcerea sanilor, sa se foloseasca o pompa cu care sa se evacueze laptele ramas dupa suptul copilului.
in rezumat, dupa suptul copilului, pentru a nu se ajunge la fisuri si inflamatii se indica urmatoarele: expunerea la aer de mai multe ori pe zi, timp de 10-15 minute, folosirea unui sutien larg cu conurile sectionate sau inlocuirea cu un suspensor sub forma de esarfa care se trece peste umarul opus, folosirea de lenjerie de bumbac si de rochii subtiri cu deschizatura in fata, curatirea mameloanelor de resturile de lapte, schimbarea frecventa a compreselor ce se pun pe mameloane, ungerea cu lanolina, evitarea sapunurilor tari, a alcoolului pur, expunerea 1 -3 minute la raze ultraviolete; se recomanda de asemenea, alaptarea mai frecventa (la 2-3 ore) deoarece infometarea sugarului il va face sa suga mai viguros, iar prin aceasta lezarea mamelonului se poate accentua.

False dificultati

Unele mame dau o interpretare gresita unor fenomene fiziologice.
a) Asa-zisa calitate necorespunzatoare a laptelui (vezi mai sus la cauzele intarcarii precoce).
b) Alteori, consistenta moale, numarul mai mare sau culoarea verde a scaunelor nou-nascutului alimentat natural constituie motivul care determina aprecierea ca laptele matern "nu prieste" copilului. Aceasta o face pe mama (din pacate adesea cu aviz medical) sa mai adauge ceva preparate adaptate, lapte de vaca, apa de orez in alimentatie, ceai, si adesea se ajunge la intarcare. Trebuie sa se stie ca sugarul hranit la san poate avea scaune foarte variate in ceea ce priveste numarul (de la 0 la 7-8 pe zi), culoarea (verzi, galben-aurii, alburii) si consistenta (grunjoase, semilichide, "tari").
Criteriul major al aprecierii valorii alimentatiei naturale (la san) este cresterea corespunzatoare in greutate. Un sugar intarcat din cauza scaunelor moi va face cu siguranta, mai tarziu, tulburari digestive importante.
c) Hipergalactia ("am prea mult lapte") impresioneaza si nelinisteste pe multe femei. Ea nu constituie insa un motiv de ingrijorare. Se lasa sugarul sa suga pana cand se satura si apoi se goleste sanul (cu pompa sau prin muls). Daca sugarul suge prea mult si apar regurgitatii frecvente, varsaturi sau diaree se va extrage o parte din lapte inainte de a pune sugarul la san sau se va reduce durata suptului. Daca laptele se scurge spontan se vor tine mameloanele invelite in vata sterila; care se schima des. Sanii se vor spala cu apa rece, pentru a inlatura resturile de lapte care irita si macereaza mameloanele si predispun la infectii. Se va purta lenjerie usoara. De mai multe ori pe zi se vor face "bai de aer" (mama va sta cu sanii descoperiti).

Dificultati de alaptare din partea sugarului

Nou-nascutii prea slabi sau prematurii nu pot sa suga, adorm dupa cateva inghitituri si lasa sanul din gura. in acest caz este necesar mulsul sau utilizarea unei pompe.
Sugarii "lenesi" la supt au suferit adesea la nastere; de obicei, ei sunt foarte somno- lenti. in timpul icterului fiziologic o mare parte dintre nou-nascuti sunt mai somnolenti si se alimenteaza mai greu. De obicei, acesti nou-nascuti trag de cateva ori din san, apoi se opresc si adorm. Alimentatia lor necesita indemanare si rabdare.
Nou-nascutii la care nasterea a fost prelungita, cei care s-au nascut in stare de asfixie (vineti) sau nu au tipat dupa nastere (ca semn ca au suferit) refuza sa suga in primele zile, chiar daca au o greutate normala. Daca lezarea creierului nu a fost prea grava, ei incep sa suga in decurs de cateva zile. Dupa disparitia manifestarilor patologice, acesti nou-nascuti vor fi pusi regulat la san, mulgandu-se apoi laptele ramas. Daca in creier s-au produs dereglari mari, manifestate in primele zile prin convulsii (intepenirea totala sau tresariri ale muschilor) si/sau cianoza (invinetire in jurul gurii sau a fetei, a mainilor si a picioarelor), nou-nascutul va fi pus la repaus total, evitandu-se orice efort si facandu-se minimum de manevrari. Se va incerca alimentatia cu lapte muls, chiar cu pipeta, cu lingurita si apoi cu biberonul. La nevoie se recurge la alimentatia prin gavaj (laptele este introdus cu seringa printr-o sonda in stomac).

Refuzul de a suge

Daca nou-nascutul a supt cateva zile mai mult sau mai putin bine, iar dupa aceea refuza dintr-o data sanul, inseamna ca a intervenit ceva deosebit: imbolnavire sau o greseala din partea mamei. Adesea este vorba de o obstructie nazala printr-un guturai sau de o infectie a mucoasei bucale (muguet sau "margaritare/"). De aceea, la venirea din maternitate nou-nascutul va fi protejat de variatiile prea mari de temperatura (camere supraincalzite, care se deschid direct in afara; diferente prea mari intre temperatura de noapte si cea din timpul zilei etc.); vor fi feriti de contactul cu persoane cu guturai si in general de orice contact direct cu persoanele adulte (nu se vor saruta sugarii!). La nou-nascutii care au contractat un guturai se picura in nas cu � pipeta ser fiziologic; in caz de secretii, acestea se aspira cu o para mica de cauciuc. Curatirea cu vata sau comprese irita mucoasa nazala si poate determina infectarea ei.
Dintre greselile mamei care pot duce la dificultati de supt din partea nou-nascutului amintim: rigiditatea orarului, fortarea nou-nascutului sa suga trezindu-l din somn, bruscarea acestuia in timpul suptului, proba suptului, nervozitatea si nepriceperea mamei, administrarea in exces de ceai intre mese. Biberonul este dusmanul nr. 1 al alaptarii pentru nou-nascutii care din primele zile sunt hraniti cand la san, cand la biberon. Sugarul, ca orice fiinta umana, are tendinta la comoditate; .or efortul depus pentru a trage din biberon este de sapte ori mai mic decat cel depus pentru supt!. Cu timpul, cand este pus la san, nou-nascutul tipa sau pur si simplu refuza sa suga. Mamei nu-i ramane decat solutia de a-si mulge laptele si de a-1 da nou-nascutului cu biberonul. Ca atare, nu se va folosi biberonul concomitent cu alimentatia la san, decat pentru un motiv major. Orificiul tetinei nu va fi prea mare!

Regurgitatiile si varsaturile

Prin regurgitatie se intelege eliminarea pe gura de aer si de cantitati mici de lapte nemodificat, la scurt timp dupa supt. Varsaturile se deosebesc de regurgitatii prin faptul ca laptele este adesea modificat (inchegat sub forma de grunji mici) si proiectat la distanta, sunt mai abundente si survin de cele mai multe ori la un interval mai mare dupa masa (cu exceptia celor din stenoza hipertrofica de pilor sau din malformatiile esofagului). Regurgitatiile sunt fara nici o semnificatie patologica.
Varsaturile pot fi manifestarea unei boli, dar si dovada unei greseli in tehnica de alaptare: supra-alimentatia, manevrele brutale de ingrijire dupa ce nou-nascutul este alaptat, graba sau nervozitatea mamei in timpul suptului, starea de tensiune nervoasa in familie. Alteori, varsaturile survin la nou-nascutii care sug repede, mult si inghit mult aer (aerofagie).
Daca varsaturile nu se insotesc de alte tulburari generale, sunt rare, neregulate, in cantitati mici si nu se insotesc de scadere in greutate se continua alaptarea. Se va urmari si se va corecta tehnica alaptarii.
La aparitia brusca a unor varsaturi mai numeroase se suspenda o masa de lapte si se inlocuieste cu ceai pentru a pune in repaus tubul digestiv. Potiunile antivomitive si sedative se vor administra numai la indicatia medicului.

Falsa diaree

Asa cum am amintit, multi sugari alimentati la san prezinta in primele saptamani, scaune dese, moi sau lichide, verzi, cateodata explozive. Aceste scaune apar de obicei la fiecare masa. Secundar, pielea din jurul anusului si organelor genitale devine rosie, iritata, predispusa la infectii. Daca sugarul creste si are o stare generala buna nu se va lua nici o masura dietetica sau de tratament medicamentos. Se va cerceta daca nu este vorba de o supraalimentatie prin supturi, prea prelungite sau prea dese. Se va pastra o igiena riguroasa a pielii. Aplicatiile locale de pudre sau creme se vor face cu discernamant la indicatia medicului.

Unguentele cu antibiotice au indicatii rare

Alimentatia naturala este primejduita in caz de tulburari digestive (diaree-boala), cand prin dietele de tranzitie (ceai, apa de orez, supa de morcovi) si realimentare cu unele preparate de lapte.
Nu se intrerupe alaptarea. in astfel de situatii, se va evacua regulat laptele din san (prin muls), pentru a mentine secretia lactata si se va continua alimentatia la san. Din pacate, dietele instituite uneori pentru diarei usoare sau chiar false diarei sunt la originea multor intarcari precoce.

Boala hemolitica a nou-nascutului

Daca nou-nascutul prezinta o forma de boala hemolitica prin incompatibilitate sau grup sanguin, el poate fi alaptat de catre mama sa, deoarece anticorpii care se gasesc - in cantitate mica - in lapte sunt distrusi de sucurile digestive. Contraindicarea alaptarii este eronata.
Unele malformatii ale gurii (gura de lup si buza de iepure) sau encefalopatii grave fac imposibila alaptarea. Mama este obligata sa-si extraga laptele si sa-1 dea nou-nascutului cu pipeta, cu sonda, cu lingurita sau - mai tarziu - cu biberonul.

Unii nou-nascuti adorm cand sunt pusi la san

Foamea ii trezeste insa in momentul in care sunt asezati in pat (mai putin cald si mai putin moale decat in bratele mamei). Altii, mai infometati, mai vioi, mai vigurosi vor reactiona cu vehementa daca nu gasesc lapte suficient; ei tipa, se zbat, isi sucesc capul in toate partile, incearca din nou sanul, se enerveaza si reincep sa urle. Daca sugarul se enerveaza incercati sa-1 puneti dupa cateva minute la celalalt san, unde laptele poate ca vine mai usor; daca adoarme, mama va misca incet mamelonul in gura nou-nascutului cu tractiuni de "du-te-vino", sau va bate usor cu un deget obrazul sau nasul acestuia.
In nici un caz nou-nascutul nu va fi mentinut la san mai mult de 20-30 de minute. Mentinerea prelungita a sugarului la san il face sa-si formeze un reflex de somn la san si ori de cate ori va fi pus sa suga va adormi imediat.
Sa nu uitati ca este bine ca orice sugar sa ajunga, de la inceput sau cu timpul, sa suga la intervale de 3-4 ore. Nu veti reusi niciodata acest lucru daca-l veti tine in brate mai mult de o jumatate de ora la fiecare masa. Acestea nu vor fi ore de supt, ci vor deveni ore de somn pentru sugar. Pus in pat, el simte imediat, se trezeste, plange, ii induioseaza pe toti si trece altcineva la rand sa-1 tina in brate. Partida este pierduta si pentru sugar (care se va subnutri) si pentru familie (care isi va distruge tot programul, devenind sclava acestui mic tiran); cu timpul, toata familia (adulti si copil) va ajunge la o stare de nervozitate greu de depasit.
Este mai bine ca un astfel de sugar sa fie lasat sa planga (pana la 1-2 ore pe zi), fiind pus la san numai cand este linistit. Un sugar enervat si obosit de plans nu va suge niciodata cum trebuie.