1. Varsta gestationala va fi calculata in saptamani, incepand din prima zi a ultimei menstruatii, care uneori este greu sa fie stabilita cu certitudine. Dupa varsta gestatiei, pediatrul va orienta depistarea si tratamentul dificultatilor proprii fiecarui grup de nou-nascuti: la termen, inainte de termen (prematur), dupa termen (postmatur), hipotrofic (prea mic), hipertrofic (prea mare).

2. Depistarea anomaliilor cerebrale va fi facuta cu atentie la toti nou-nascutii, indiferent de greutate, cu un scor normal sau scazut. Este evident si demonstrat ca starile de suferinta cerebrala grava continua de cele mai multe ori o suferinta fetala acuta.
Trebuie stiut, de asemenea, ca unii nou-nascuti care au suferit la nastere in cursul dilatatiei si expulsiei (se nasc vineti, nu tipa imediat dupa nastere etc.) pot sa nu prezinte nici un fel de suferinta nervoasa la examenele efectuate in perioada de nou-nascut.
La acesti copii, de obicei, si in continuare evolutia va fi favorabila; ei vor fi urmariti, totusi, cu o vigilenta crescuta, in decursul primelor luni de viata de catre medic, asistenta de ocrotire si parinti.
Primul examen clinic se va face imediat dupa nastere si comporta indeosebi o apreciere neurologica. Este de subliniat ce medicamentele primite de mama in timpul nasterii pot modifica mult raspunsurile la stimuli ale nou-nascutului in primele ore.
Examenul va fi repetat in zilele urmatoare, mai ales atunci cand s-au constatat unele tulburari. Examenele succesive vor permite sa se distinga daca semnele de suferinta sunt fixe sau, din contra, se schimba.
In caz de suferinta veche, simptomele variaza putin in cursul primelor 10 zile. Din contra, in caz de suferinta acuta (legata de nastere), se observa adesea o agravare si apoi o recuperare dinamica evolutiva.
Durata totala a anomaliilor neonatale au deci o valuare de diagnostic si prognostic. Tulburarile legate de administrarea unor medicamente mamei in timpul nasterii dispar de obicei repede.
Studiul dezvoltarii nervoase la nou-nascut nu poate fi desprins de ceilalti parametri de fixare a starii de sanatate. 

Icterul. Majoritatea nou-nascutilor la termen prezinta icter intre a 3-a si a 10-a zi de viata (icter fiziologic). Un icter aparut precoce, intens si prelungit, poate lasa complicatii neurologice grave (icter nuclear).

Cianoza (invinetirea) poate trada o suferinta cardiaca (boli congenitale ale inimii), respiratorie (infectie, malformatii), cerebrala sau metabolica (scaderea calciului sau glucozei).
In mod normal nu trebuie sa apara la un nou-nascut la termen. La uni nou-nascuti apare dupa efort (supt, tipat) o discreta invinetire in jurul gurii. Cand este accentuata, localizata la fata, buze, la nivelul extermitatilor, sau generalizata si permanenta, cianoza este determinata de obicei de o boala grava. Cianoza care apare in crize si in repaus poate fi expresia unei suferinte nervoase.
In mediul rural, la nou-nascutii alimentati artificial cu lapte praf, cand la prepararea laptelui si ceaiului se foloseste "apa de fantana", apare intoxicatia prin nitriti, manifestata clinic prin albastrirea pielii.

Suptul si inghititul trebuie sa fie prezente imediat dupa nastere si sa se desfasoare normal. La un nou-nascut la termen reflexele de supt si de inghitit pot prezenta unele tulburari.
Daca sunt trecatoare, aceste tulburari nu au nici o importanta. Ele trebuie semnalate medicului, sigurul in masura sa le interpreteze corect si sa ia, eventual, anumite masuri.

Somnul. In primele zile, nou-nascutul pare ca doarme tot timpul. El nu are ritmul somn-veghe bine precizat. Nasterea dificila poate avea o influenta nefasta asupra somnului. Catre a 7-a a 10-a zi, somnul nou-nascutului devine mai putin adanc si apar perioade de veghe.
Perioadele de somn dureaza 2-3 ore, mult mai rar 3-4 ore (de obicei intre primul si al doilea supt in cursul zilei si in a doua parte a noptii). Mama va nota perioadele de veghe, pentru a prevedea, in functie de acest ritm, la ce ora trebuie sa fie pregatita pentru alaptare.
Cu fiecare saptamana de viata, "orele" de somn din timpul zilei devin mai bine delimitate, cu toate ca somnul este mai usor. Ele sunt intrerupte de faze de veghe mai lungi, care se alungesc putin cate putin.
Respectand aceste perioade, dand totdeauna mesele in fazele de veghe, mama contribuie la organizarea somnului sugarului. Este de o importanta esentiala respectarea ritmului propriu al fiecarui sugar. Orarul meselor, baia, celelalte ingrijiri nu se fixeaza in mod arbitrar de catre mama sau medic, ci dupa nevoile ce convin structuri biologice si temperamentului sugarului.

Tulburarile de somn. In proportie de 95% nou-nascutii la termen (socotiti normali) nu au tulburari de somn, circa 5% dintre ei prezinta totusi o stare de somnolenta mai accentuata, dar nu profunda.
In timpul cat prezinta icter fiziologic toti nou-nascutii sunt mai somnolenti. Cei care dorm mult, ore intregi, sarind peste una din mese, nu trebuie sa faca mari griji mamei. Dimpotriva, dificultatea de a adormi si somnul foarte agitat din primele zile pot constitui motive de ingrijorare.

Ritmul somn-veghe tine si de starea psihica a mamei. Daca mama este calma si odihnita, nou-nascutul are sansa de a fi linistit; daca mama este in tensiune si anxioasa, nou-nascutul va fi nervos si agitat.
Nasterea grea sau usoara poate avea, de asemenea, o influenta pasagera asupra starii nou-nascutului. Consumul de cafea si/sau ceai "rusesc" de catre mama, rigiditatea orarului meselor, subalimentatia, excesul de impresii (vizite, viata complicata de familie, suprasolicitarea fizica si/sau psihica, dizarmonii in relatiile de familie, sanatatea psihica a mamei care alapteaza) determina tulburari de somn la nou-nascut.
Agitatia din familie are influente nefaste asupra somnului si comportamentului nou-nascutului. Tulburarile de somn, singure, neasociate cu alte manifestari nervoase, nu prezinta o semnificatie patologica.

Plansul. Este un semn important prin care sugarul isi manifesta foamea, setea, lipsa de confort (frig, cald, prea strans infasat, cute sau noduri de la scutece, emisiune de urina sau scaune, zgomote in camera, aer viciat, stare de agitatie sau de nervozitate in familie, pozitie incomoda in pat etc.), o suferinta sau o imbolnavire ("colici abdominale", durere din cauza oparelii, respiratie nazala dificila datorita unui guturai etc.)
Plansul este mijlocul prin care sugarul semnaleaza mamei o necesitate sau o suferinta. Mama este datoare sa observe, sa urmareasca orarul si durata plansului, sa-l asocieze cu alte manifestari, sa gaseasca solutii pentru a-l linisti.
Ori de cate ori sugarul plange trebuie cautat de la inceput daca este infometat, ud daca-i este frig sau daca il chinuie o cuta de la scutece. Dupa ce s-a indepartat motivul suferintei va fi linistit inca putin si va fi culcat din nou in patul lui.
Unii plang pentru ca vor mai multa atentie si vor sa fie mai mult in brate. Cei care tac dupa luarea in brate nu sunt flamanzi. Daca va fi purtat in continuare in brate, el va deveni rasfatat si va invata, curand sa foloseasca plansul pentru a obtine sa fie tinut in brate si leganat. Cei care plang si dupa luarea in brate si dupa incercarea de a-i alimenta au alte motive mai serioase de a plange.
Credinta ca plansul fortifica plamanii este falsa. Ea isi are probabil originea in faptul ca primele respiratii profunde, care insotesc tipatul imediat dupa nastere, duc la distensia plamanului cu aer. Dupa aceea, insa, plansul nu mai contribuie la dezvoltarea plamanilor.

Tipatul. Nou-nascutul sanatos are un tipat viguros, de tonalitate mijlocie, bine suportat, pentru ca nu antreneaza nici tulburarea ritmului respirator si nici fenomene vasomotorii (cianoza, poloare etc.).
Medicul urmareste vigoarea si calitatea tipatului, care furnizeaza date despre: puterea generala a nou-nascutului, corzile vocale si caile respiratorii superioare. Cand este provocat (de o intepatura, cand este ingrijit de o persoana neandemanatica sau nervoasa, cand este infometat), nou-nascutul tipa si isi misca mainile si picioarele; astfel medicul isi poate da seama de integritatea miscarilor.
Tipatul determina o contractie a muschilor fetei, evidentiind eventualele asimetrii, paralizii, defecte innascute. Cand tipa tare si prelungit, culoarea nou-nascutului vireaza de la roz-deschis spre rosu (culoarea sfeclei rosii).
De obicei se calmeaza prin satisfacerea unor nevoi (supt, luat in brate) sau inlaturarea unor disconforturi (prea strans sau prea gros infasat;  pozitie incomoda; este neschimbat et.).
Unii nou-nascuti normali au un tipat ascutit (nu strident, nici grav) la care este greu sa gasesti cauza. Dupa partida de plans respectiva, nou-nascutul adoarme sau are o voiciune normala, nu prezinta febra, diaree sau alte tulburari.

Tipatul de suferinta cerebrala este ritmat, durabil, asociat cu absenta vioiciunii, strident sau slab (de abia auzit) si nu poate fi potolit prin declansarea reflexului de supt sau prin luarea in brate a nou-nascutului sau sugarului.

Geamatul nu se intalneste la nou-nascutul sanatos. Cand apare, chiar de scurta durata si interminent, dovedeste o suferinta de origine nervoasa centrala sau periferica (boli de inima, plamani etc.)
Imobilitatea generala a nou-nascutului se manifesta prin tremuraturi izolate (ce insotesc o miscare spontana, dar pot surveni si in repaus); daca tremuraturile se transforma ulterior in valuri de contracturi musculare din ce in ce mai ritmate, succesive, in timp ce vioiciunea se stinge ne putem astepta la o criza de convulsii. Din contra un nou-nascut la termen, cu o nastere mai dificila sau un hipotrofic (nou-nascut la termen, cu o nastere mai dificila sau un hipotrofic (nou-nascut cu greutate mai mica) poate prezenta trepidatii ale membrelor inferioare, daar isi pastreaza vioiciunea si o buna reactivitate, fara alte tulburari neurologice.
Se supravegheaza cateva zile, fenomenul fiind foarte probabil datorat unei tulburari neurologice. Se supravegheaza cateva zile, fenomenul fiind foarte probabil datorat unei tulburari metabolice trecatoare (hipocalcemie sau hipoglicemie). Se recomanda mese mai dese, solutie de glucoza, calciu. Sindromul iritativ al nou-nascutului are o semnificatie patologica minora, fara urmari, daca indeplineste doua conditii: este izolat si nu progreseaza in intensitate, durata, in modul cum se manifesta.

Trematurile barbiei se intalnesc relativ frecvent la nou-nascuti si la sugari in primele 2-3 luni, ceea ce alarmeaza pe multe mame. De multe ori apar cand sugarul este dezbracat sau in timpul baii. Ca manifestari izolate, chiar daca se repeta, reprezinta un fenomen.

Cascatul. Intre reactiile suspecte, cascatul trebuie urmarit aparte. El poate fi numai de origine digestiva, dar, prin frecventa sa anormala, poate fi un semn evocator de suferinta cerebrala. In afara de orice imbolnavire, la marii prematuri, cascatul este prelungit si frecvent; el dispare odata cu desavarsirea maturatiei, spre varsta de 36-37 saptamani fetale. La acest grup de copii, cascatul poate fi declansat la cea mai mica excitatie in jurul gurii. La nou-nascutii la termen, normalii, cascatul se intalneste rar, cel mult de 1-3 ori in decurs de 10-15 minute (aer viciat etc.).

Stranutul. Cand un nou-nascut sau un sugar in primele doua luni este mai desfasat si vine in contact cu aerul proaspat, stranuta si/sau urineaza. Stranutul nu are nici o semnificatie patologica in astfel de situatii si deci mamele nu trebuie sa se alarmeze considerand ca sugarul "a racit".

Sughitul. Multi copii sughita in primele saptamani de viata. Aceasta nu trebuie sa constituie un motiv de ingrijorare. Pentru combaterea sughitului, sugarul va fi luat in brate si tinut cu abdomenul lui lipit de corpul mamei ("piele la piele"). Compresiunea si caldura locala fac sa se schimbe pozitia bulei de aer care declanseaza excitatia nervului frenic, raspunzator de reflexul de sughit. Eventual sugarul va fi frecat sa batut usor pe spate. In cazuri mai rebele se poate administra putin ceai caldut, de exemplu ceai de anason, indulcit cu o lingurita de zahar si cu cateva picaturi de suc de lamaie. Daca s-a udat va fi schimbat in scutece uscate si va fi culcat. Se verifica orificiile de la tetina si se corecteaza tehnica alimentatiei.