Cum apare o minune
SARCINA
- alimentatia
- factori de risc
- relatia de cuplu
- mici neplaceri ale sarcinii
- sarcina pe luni
- sarcina pe trimestre
NASTEREA
COPILUL
Oreionul si fertilitatea
Parotidita epidemica cunoscuta sub denumirea de "oreionu" este o boala infectioasa cauzata de un virus ce se raspandeste de obicei prin saliva si care se manifesta in principal prin inflamatia glandelor salivare. Aceasta boala se manifesta uneori si prin inflamatia altor tesuturi si organe (pancreas, sistemul nervos, testicule). De obicei se localizeaza la glandele parotide (de aici se trage si numele de "parotidita"), situate la unghiul mandibular, sub urechi.
Daca ati avut oreion, adica ati fost infectat cu acest virus este imposibil sa fiti din nou infectati de acelasi virus urinal deoarece acesta ofera protectie impotriva aceluiasi virus pe tot parcursul vieti. In cazul oreionului glandele salivare se inflameaza si devin dureroase.
Multe persoane pot fi induse in eroare si considera ca au facut oreion, deoarece exista si alte infectii care pot provoca inflamarea glandelor salivare. Medicul specialist este cel care poate stabili diagnosticul exact deoarece oreionul uneori poate fi confundata cu inflamarea ganglionilor gatului sau cu inflamarea glandelor salivare (de alta cauza decat urilana).
Oreionul este contagios si se raspandeste prin picaturi minuscule de lichid provenind din nasul sau gura cuiva infectat. Acest virus trece de la o persoana infectata la una sanatoasa prin: tuse, stranutat, ras, sarut, prin contactul cu un obiect recent contaminat (pahare, mainile murdare, servetele).
Perioada de intubatie a bolii este de 2 pana la 3 saptamani. Persoana care are oreion este contagioasa inca din primele zile de intubatie si pana la 14 zile dupa aparitia semnelor si simptomelor bolii.
Oreionul debuteaza cu o febra usoara (37,8-38,5 C), oboseala, dureri de cap si scaderea poftei de mancare, dureri articulare sau musculare. In formele severe de boala, debutul este uneori brusc, cu febra 39-40 C, varsaturi, dureri de gat si in zona glandelor parotide.
Glandele parotide devin de obicei din ce in ce mai inflamate si dureroase intr-o perioada de 1-3 zile. Din cauza umflaturii uneori lobul urechii este impins in sus si pot aparea si dureri in gat. Prima data tumefierea parotidei apare pe o singura parte si dupa cateva zile se va umfla si parotida din partea opusa. Persoanele infectate vor simti anumite dureri ce se amplifica cand acestia inghit, vorbesc, mesteca sau beau sucuri acidulate.Exista posibilitatea ca in unele cazuri, mai grave, infectia sa afecteze celelalte glande salivare (glandele submaxilare si sublinguale), dar si alte organe cum ar fi: pancerasul, testiculele la baieti sau sistemul nervos.
Oreionul poate duce la inflamarea creierului sau a altor organe, dar acestea sunt complicatii rare ale oreionului. Printre complicatiile oreionului se numara:
- encefalita - inflamatia creierului;
- meningita - inflamatia invelisurilor creierului si maduvei spinarii;
- pancreatita - inflamarea pancreasului;- orhita la baieti - inflamarea testiculelor.
Orhita este o inflamatie la nivelul testiculelor ce poate aparea la baietii adolescenti si la barbatii adulti. De obicei un testicul se inflameaza si devine dureros timp de 7-10 zile dupa ce se umfla parotidele. Aceasta este insotita de o febra ridicata, frisoane, dureri de cap, greata, varsaturi si dureri abdominale care uneori pot fi confundate cu o apendicita daca este implicat testiculul drept. Dupa 3-7 zile umflarea si durerea testiculului inceteaza, de obicei in acelasi timp cu scaderea febrei. In unele cazuri se umfla ambele testicule. Sterilitatea este o complicatie rara a orhitei.
La fete virusul urinal poate afecta ovarele, cauzand dureri abdominale.
Oreionul se vindeca atunci cand virusul urlian este eliminat din organism, prin eliminarea salivei din glandele afectate. Nu exista niciun medicament care sa distruga, sa inactiveze sau sa elimine singur virusul. Majoritatea persoanelor isi revin dintr-un caz necomplicat de oreion in termen de 2 saptamani.
Odihna este cel mai bun tratament, numai in cazurile complicate se impune spitalizarea persoanei infectate.
