Conditia indispensabila a implinirii copilului este sentimentul de a fi in securitate si iubit. El trebuie sa simta ca i se ofera tandrete consecventa, ca se accepta rezultatele de la scoala si caracterul sau. Daca parintii scolarului mic dau dovada de intelegere, tin pasul cu achizitiile lui, il incurajeaza cu afectiune si ii atribuie progresiv independenta, vor constata ca el va accepta cu usurinta normele de disciplina ale procesului de invatamant.

La scolarul mic este inca foarte pronuntata dorinta de a fi pe placul celor mari. Ambitiile parintilor pentru copilul lor trebuie sa fie in limite rezonabile, pentru a nu-i cere mai mult decat ii permite nivelul lui intelectual. Solicitarile la care el nu face fata ii dau un sentiment de insecuritate. Criticile aspre, pisalogeala, batjocora, comparatiile defavorabile sau pedepsele nu stimuleaza pe copil in a invata. Pe de alta parte, se vor evita laudele excesive care pot duce la teama de esec.
Trebuie sa se cultive la scolar bucuria de a invata, de a descoperi, de a crea. Aceasta trasatura exista in el, a exersat-o in primii 6 ani ai copilariei sub forma jocului. Copilul trebuie "invatat sa invete" Dincolo de a deprinde sa citeasca si sa socoteasca, a invata inseamna sa aiba o activitate dirijata, sa amane satisfactia poropriilor dorinte si sa lucreze pentru scopuri mai indepartate.

Copilul trebuie sa invete sa fie perseverent, sa capete gustul lucrului bine facut. Va fi incurajat sa incerce mereu si sa repete, ajutat de parinti in mod discret, pentru a evita insuccesul. Pe masura ce se desavarseste maturatia, scolarul va dobandi gandirea logica, va invata sa aprofundeze un subiect, sa stabileasca analogii, diferente, cauze se efecte, sa caute explicatii.
Va devenii capabil sa gandeasca critic despre ceea ce citeste sau vede in jur, despre ceea ce spun si fac parintii. In aceasta perioada parintii se vor abtine de a-l trata de sus, prea autoritar, de a-l culpabiliza pentru orice insucces. In raporturile dintre parinti si copii este bine sa fie un "dialog" permanent, adesea de la egal la egal. Asemenea relatii se rasfrang favorabil asupra atmosferi din familie cat si asupra randamentului scolar.

Ambitia familiala
Copiii din familii bine inchegate si cun un nivel intelectual corespunzator invata mai bine decat colegii cu aceeasi dotare intelectuala dar care provin din familii "cu probleme".

Dintre factorii care influenteaza randamentul scolar amintim:
a) armonia dintre membrii familiei;
b) familia sa impartaseasca si sa traiasca atat "necazurile" cat si satisfactiile copilului;
c) interesul familiei pentru instructia scolara;
d) sa fie accesibil, direct si natural in discutiile cu copilul;
e) in orice discutie cu scolarul, respectiv adolescentul, sa accepte "dialogul" si sa aiba curajul sa recunoasca eventualele greseli;
f) prin fapte sa constituie un exemplu pentru scolar si/sau adolescent;
g) sa se evite contradictiile dintre parinti in problemele copiilor.

Conditii de lucru

In masura in care este posibil se va asigura copilului o camera sau un loc unde sa-si aseze cartile si sa-si faca lectiile in liniste. Copilul va fi indemnat sa-si faca lectiile intr-un anumit interval de timp pentru a se putea dedica si altor ocupatii pentru a se plimba sau pentru a ajuta in gospodarie.

Randamentul scolar

Nu e intodeauna egal cu gradul de inzestrare a copilului. Un copil inteligent , dar nefericit, lucreaza greu la scoala. Lenea se poate intalni la copiii care "prind prea usor" si care nu mai cred ca este nevoie sa invete, ea poate fi insa si o trasatura de caracter, rezultatul influentei unor colegi sau lipsei de stimulare din familie.

Dificultatile scolare

Sunt consecintele fie unui handicap fizic, fie ale unor dezordini afective.Handicapurile fizice care impiedica scolarizarea sunt numeroase. Dintre acestea amintim: debilitarea mintala, instabilitatea psihomotorie, insuficienta auditiva.
Tulburarile afective pot exista intr-un ansamblu de tulburari de comportament. Ele se pot coexista ca o motivatie reactionala la un copil care prezinta unul din handicapurile precedente.
Opozitia fata de scoala se manifesta prin dezinteres prin lentoare la lucru, prin scris de mantuiala, caiete prost intretinute si mazgalite cu pete de cerneala, prin teme nefacute sau neterminate.

Dintre numeroasele probleme afective ce pot duce la esec scolar enumeram numai cateva:

a) atitudini educative contradictorii, incoerente, varabile la parinti, lipsa de unitate de vederi sau inconsecventa;
b) neantelegeri grave in familie cu parasirea brusca a caminului de catre unul din parinti;
c) preocuparea inegala a celor doi parinti, unul autoritar, posesiv, celalalt sters, depreciat;
d) o gelozie fata de o saora sau un frate;
e) schimbarea frecventa a scolilor;
f) lipsa de preocupare a familiei pentru carti si ocazii de a se instrui, societatea de copii cu care-si petrece timpul liber.