Umflarea sanilor

Apare intre a doua si a saptea zi, mai frecvent in a treia-patra zi dupa nastere. Este mai accentuata la primul copil sau cand nu a fost pus la san decat dupa 24-36 de ore de la nastere.
Daca laptele vine repede, sanii pot deveni asa de plini, tari si sensibili, incat nou-nascutul nu mai poate prinde mamelonul sa suga. Alaptatul devine dureros iar mama poate rari suptul.
Congestia sanilor ingreuneaza scurgerea laptelui, chiar daca nou nascutul prinde mamelonul, nu poate suge suficient. Starea se inbunatateste dupa cateva zile. Pana atunci se pot folosi comprese reci sau un analgezic slab, recomandat de medic.
Comprimarea manuala sau aspiratia cu pompa ajuta curgerea laptelui si permite copilului sa prinda mai bine areola sanului. Sub nici un motiv nu incerca sa eviti alaptatul, din cauza durerii, deoarece cu cat copilul suge mai putin, cu atat sanii vor fi mai umflati. Alaptarile frecvente si prelungite sunt modul cel mai bun de a evita umflarea sanilor.

Sugestii pentru a micsora disconfortul produs de umflarea brusca a sanilor:
- invata copilul sa prinda corect sanii din primele zile, cand sunt inca moi. Prinderea sanului se face cu toata gura, asa incat buzele si gingiile sunt asezate in spatele areolei;
- incearca sa-i cobori buza de jos asezand-o sub areola;
- pune comprese reci sau gheata pe sanii umflati;
- excesul de lapte trebuie muls manual sau cu o pompa;
- spalarea sanilor cu apa calduta stimuleaza curgerea laptelui;
- poarta chiar cand dormi, un sutien care ofera un suport ferm.

Dureri si crapaturi ale mameloanelor

Durerile usoare din mamelon in timpul suptului sunt frecvente cam pana la al 20-lea supt, dupa care scad, sanul devenind mai rezistent. O durere vie in timpul alaptarii poate fi datorata unei crapaturi in mamelon care uneori poate chiar sangera. Crapaturile se produc daca mameloanele nu sunt uscate complet dupa fiecare supt, cand resturile de lapte se usuca pe mameloane care uneori poate chiar sangera.
Crapaturile se produc daca mameloanele nu sunt uscate complet dupa fiecare supt, cand resturile de lapte se usuca pe mameloane si prin lipsa de igiena. Pot duce la infectarea sanilor. Prevenirea se face prin expunerea sanilor la aer, cat mai des in cursul zilei si aplicarea unei picaturi de lapte de san sau de unguent pe tamponul de sub sutien. Medicul poate recomanda o crema calmanta cu lanolina, aplicata de cateva ori pe zi, dupa alaptare. Crapatura se vindeca in cateva zile.

Sugestii pentru micsorarea durerilor de mamelon:
- opreste suptul inainte de a lua copilul de la san, bagandu-i un deget in gura copilul va lasa mamelonul fara sa traga de el;
- alapteaza-l intai din sanul care doare mai putin si eventual goleste-l manual pe cel cu crapatura;
- alapteaza frecvent, cam la fiecare 2 ore;
- stimuleaza eliminarea laptelui inainte de a pune copilul la san, prin comprese calde, masaj sau mulgerea usoara;
- spala-ti mainile inainte de a atinge sanii;
- nu-ti spala mameloanele cu sapun dupa fiecare supt, sapunul usuca pielea eliminand stratul de grasime protectoare si poate agrava un mamelon crapat sau dureros. Usuca sanii prin tamponare usoara nu prin frecare;
- lasa sfarcurile sa se usuce la aer intre alaptari;
- mulge cateva picaturi de lapte si lasa-le sa se usuce pe sfarc, anticorpii din lapte ajuta vindecarea pielii;
- poarta tampoane de bumbac sub sutien, evita-le pe cele din plastic.

Blocarea unui conduct de lapte

Apare ca o umflatura sensibila, rotie si dura in san. Este produsa de sanii umflati, de un sutien prea strans, sau de secretii uscate care astupa deschiderea mamelonului. Daca nu este tratat poate rezulta o infectie acuta. Baza tratamentului este mentinerea scurgerii laptelui.

Sugestii:
- alapteaza frecvent si goleste complet sanul afectat la fiecare supt. Nu opri alaptatul;
- mulge laptele ramas daca la sfarsitul suptului laptele curge inca in jet cand sanul este stors. Folosirea poate fi utila;
- dupa fiecare supt curata mamelonul cu un tampon inmuiat in apa fiarta si racita si apoi lasa-l sa se usuce;
- evita presiunea pe conductul astupat;
- incearca sa-ti masezi sanul in timp ce alaptezi, pentru a impinge laptele catre mamelon. Colirea sanului previne astuparea canalelor de lapte;
- daca umflatura nu dispare intr-o zi, doua consulta imediat medicul, poti sa ai un abces (lasand o parte de tesut infectat plina cu puroi).

Mastita infectioasa

Infectia acuta a sanului se produce cand bacteriile intra printr-o crapatura a mamelonului intr-un conduct de lapte. Transmiterea se face de la gura copilului, a mamei, a personalului medical, lohii sau obiecte contaminate.
Apare mai frecvent intre a 7-a si a 28-a zi dupa nastere. Partea afectata din san devine foarte dureroasa, rosie, umflata, ferma si calda. Lauza se simte obosita, are frisoane, febra (38,5-39) si dureri de cap sau de incheieturi. Infectia nu se transmite la copil, dar acesta poate avea o eruptie.
Tratamentul include antibiotice, repaus la pat, alaptare frecventa oferind prima data sanul afectat, schimbarea pozitiei sugarului la san la fiecare alaptat, lichide pentru a satisface setea, comprese calde si medicamente contra durerii.
Antibioticele vor modifica culoarea scaunelor copilului. Mastita este o infectie a sanului nu a laptelui, de aceea laptele nu este periculos pentru copil. Intreruperea temporara a alpatarii poate incetini vindecarea sau duce la alte complicatii.
Alaptatul trebuie continuat pentru golirea sanilor. Cu tratament precoce, mastita se vindeca in cateva zile. Daca nu este tratata se formeaza un abces, care va necesita o mica operatie pentru a-l drena.

Abcesul de san

Apare prin intarzierea tratamentului mastitei. Simptomele sunt: durere severa, pulsatila, umflare, durere si caldura in zona afectata si febra intre (37,8-39,4 grade Celsius). Pe langa antibiotice tratamentul include de obicei drenaj chirurgical sub anestezie locala. Suptul la san trebuie oprit temporar, desi trebuie sa-ti golesti sanul pana ce te vindeci si reiei alaptatul.
Flebita si tromboflebita
Inflamarea venelor si formarea de cheaguri de sange care ingusteaza sau astupa vena sunt complicatii posibile la femeia lauza. Hormonii de sarcina favorizeaza formarea de cheaguri.
La venele picioarelor se manifesta prin durere, roseata si umflare locala, daca vena este superficiala se observa traiectul ei ingrosat si dur. Apare de obicei in primele zile dupa nastere, mult mai rar dupa cateva saptamani.
Principalul pericol al tromboflebitei este mobilizarea cheagului si trecerea lui prin vene la inima sau la arterele pulmonare, unde poate opri partial circulatia sangelui. Cheagul oprit in plaman produce embolie pulmonara, dupa marimea cheagului simptomele pot fi absente, sau poate apare durere in piept, respiratie dificila, soc si chiar deces.
Tromboza venelor superficiale este mai putin grava si poate fi tratata prin ridicarea extermitatii, comprese calde si medicamente antiinflamatori timp de cateva saptamani. Diagnosticul se face prin examen clinic, ultrasunet, probe care masoara fluxul de sange si eventual flebografie.
Tratamentul se face in spital si include: repaus la pat, pozitie ridicata a piciorului, medicamente care previn formarea de cheaguri noi. Lauza va fi imobilizata la pat, nu va putea merge nici macar la baie, in schimb va putea avea copilul cu ea.

Tromboflebita pelvina

Se produce in venele profunde, mai ales dupa cezariana. Durerea apare in abdomenul inferior, mai mult pe dreapta, la cateva zile dupa nastere, se insoteste de febra, greata si varsaturi. Tratamentul cuprinde antibiotice, heparina si rareori operatie.
Prevenirea flebitei si tromboflebitei s eface prin prevenirea si ingrijirea varicelor, mobilizarea precoce dupa nastere, consumul crescut de lichide, bandajarea cu fasa elastica a picioarelor, sau purtarea de ciorapi elastici pentru a evita stagnarea sangelui in venele varicoase. Flebita din lauzie se poate repeta la sarcinile urmatoare.

Infectia puerperala

Cuprinde infectiile lauzei cu punct de plecare in organele genitale. Microbii pot proveni de la femeie sau din afara ei. Infectia este favorizata de o nastere prelungita si traumatica, ruperea prematura a membranelor, retentia de fragmente de placenta in uter, examinari vaginale cu echipament nesteril in timpul travaliului, sangerare excesiva dupa nastere, rezistenta scazuta la infectii.
Se poate localiza la regiunea perineala, ca dupa o epiziotomie, la mucoasa uterina (endometrita) sau se poate raspandi prin vasele de sange (septicemie). Infectia superficiala se manifesta initial prin dureri si roseata locala, lohii seropurulente si urat mirositoare si febra moderata, fara modificarea starii generale. Formele mai grave de infectie se manifesta prin febra crescuta, puls accelerat, dureri abdominale, de cap si de muschi, lohii fetide, uter mare si dureros.
Complicatii posibile sunt: tromboza venelor din pelvis, infectie generalizata, soc infectios si chiar deces. Tratamentul include antibiotice in doze mari, la nevoie pe cale intravenoasa, eventual tratament chirurgical pentru eliminarea fragmentelor de placenta din uter.

Tulburarile emotionale

Nasterea unui copil se insoteste deseori de modificari emotionale, de la forme usoare la cele mai grave. Cauzele sunt multiple: scaderile bruste ale hormonilor, oboseala, modificarile corporale, greutatile din timpul nasterii, sarcina nedorita, boli, pareri nerealiste despre ingrijirea copilului, probleme nerezolvate din propria copilarie, sprijin social si emotional insuficient, dificultati financiare. Sunt mai fregvente la femeile cu un trecut de depresie personala sau in familie, alcoolism sau stres.
Modificarile depresive dupa nastere imbraca trei forme dupa gravitatea lor: treistetea dupa nastere (de maternitate), depresia dupa nastere (postnatala sau postpartum) si psihoza de dupa nastere.

Tristetea dupa nastere

Afecteaza pana la 80% dintre lauze, apare de obicei la cateva zile dupa nastere, dar uneori si dupa cateva saptamani si dureaza de la cateva zile la cateva saptamani. Se poate transforma in depresie postnatala in urmatoarele sarcini.
Simptomele includ perioade scurte de neliniste, tristete, plans, epuizare, dureri de cap, iritabilitate, desconsiderare de sine, lipsa poftei de mancare - care trec de la sine. Daca simptomele de treistete persista mai mult de zece saptamani sau apar ganduri de sinucidere, femeia va trebui sa consulte fara intarziere medicul, pentru depresia de dupa nastere (postnatala sau postpartum)

Depresia postnatala

Afecteaza 10-20% din lauze si este mai frecventa la a doua sarcina. Imediat dupa nastere femeia se simte bine, iar simptomele apar dupa cel putin o saptamana - uneori dupa 6-8 saptamani sau mai mult.
Aceste simptome sunt: anxietate, tulburari de somn, crize de frica, dificultati de concentrare, ganduri ostile fata de sine, vinovatie, femeile se simt incapabile sa-si ingrijeasca copilul si consulta des pediatrul. Depresia este fluctuanta, o zi buna fiind urmata de zile rele.

Psihoza postnatala

Este rara si grava. Mamele pierd controlul cu realitatea. In primele doua zile dupa nastere femeia este agitata si are insomnie, apoi brusc prezinta perioade de paranoia (delir de persecutie si grandoare), confuzie, dezorientare, incoerenta si grandoare), confuzie, dezorientare, incoerenta, devine irationala, agitata, are halucinatii, cosmaruri, delir si ganduri si actiuni ostile fata de ea si copil.
Cu un tratament adecvat simptomele dispar in doua luni, dar pot apare in sarcinile viitoare. La unele femei se agraveaza in timpul lauziei tulburarile obsesiv-compulsive sau crizele de panica pe care le-au avut inainte de sarcina.

Tulburarea obsesiv-compulsiva

Se manifesta prin gandul obsesiv de a-si leza propriul copil (aruncarea pe fereastra, sufocarea sau inecarea lui). Spre deosebire de femeile cu psihoza postpartum, acestea nu-si materializeaza gandurile. Unele insa isi pot neglija copiii.
Femeile care au avut inaintea sarcinii crize de panica pot prezenta o inrautatire a lor dupa nastere. Aceste crize se manifesta prin dureri in piept, tremuraturi, transpiratii, palpitatii, respiratie accelerata urmate d efurnicaturi in extermitati si amorteala in jurul gurii, ameteli, senzatie d edetasare, pierderea controlului si tristete profunda.
Crizele incep la doua-trei saptamani dupa nastere, se pot repeta in cursul unei zile, pot impiedica ingrijirea copilului sau pot evolua catre un sindrom depresiv. Diagnosticul modificarilor emotionale incepe de la prima vizita prenatala si continua la fiecare examen medical la care gravida este intrebata despre ce si cum se simte.
Cand variatile emotionale apar anormale, medicul poate recomanda consult psihiatric. Dupa nastere se poate cere in plus o proba de functionare a glandei tiroide, 2-4% din lauze pot prezenta scaderea functiei acestei glande, simptomele fiind asemanatoare cu acelea ale depresiei postnatale nepsihotice.

Tratamentul tristetii postnatale

Cuprinde incurajarea si sprijinul emotional al lauzei. Formele mai grave sunt tratate cu medicamente si psihoterapie, in acelasi timp se iau precautii pentru evitarea lezarii mamei sau a copilului. Daca tratamentul medicamentos nu este eficace, se pot folosi electrosocuri (tratament electroconvulsiv)
Sprijinul emotional al afamiliei si al prietenilor este vital. Spiatalele moderne permit internarea mamei psihotice impreuna cu copilul. Mama trebuie sa continue tratamentul dupa indicatiile medicului, chiar daca se simte mai bine.

Exercitiile fizice in lauzie

Sunt necesare, findca la iesirea din maternitate noua mama nu este cu mult mai subtire decat cand erea insarcinata. Sunt cel mai bun mod de restabilire a tonusului muscular si de recapatare a formei de dinaintea sarcinii. Exercitiile dupa nastere fac sa scada abdomenul si intaresc perineul.
Ele previn pierderea de urina, caderea organelor genitale, dificultatile sexsuale, micsoreaza riscul de varice, dureri de spate, crampe la picioare, edeme si formarea de cheaguri de sange in vene, ajuta inbunatatirea circulatiei, grabesc vindecarea uterului si revenirea la normal a articulatilor. Ajuta relaxarea si scad stresul.
Se incepe cu exercitiile cele mai usoare, de incalzire. Se exerseaza putin si des, cu pauze scurte deoarece muschii se refac in perioadele de repaus si se inceteaza inainte de aparitia oboselii. Lauza sanatoasa poate incepe treptat exercitiile fizice a doua zi dupa o nastere vaginala necomplicata si respiratii adanci.

Respiratia

Respiratia abdominala profunda se face din pozitia de repaus, cu mainile pe abdomen, se simte ridicarea lui in timpul unei inspiratii profunde, se contracta apoi muschii abdomenului in timp ce se expira pe gura. Se incepe cu 2-3 respiratii, crescand treptat, pentru a evita hiperventilatia, manifestata prin ameteli, furnicaturi la degete sau incetosarea vederii.
La cateva saptamani dupa nastere, dupa vindecarea epiziotomiei, incetarea lohiilor si vizita medicala, incearca sa-ti stabilesti un program zilnic de exercitii fizice. Aceasta nu este usor, avand deja atatea de facut, dar acorda-i prioritate.

Treburile zilnice nu te vor ajuta prea mult sa-ti revii la forma initiala. Combina mersul pe jos cu exercitiile la sol si eventual alergatul, bicicleta, inotul si altele asemanatoare.