a) greutatea si lungimea nou nascutului la nastere si plecarea din maternitate;
b) amanunte despre alimentatie;
c) daca s-au aplicat tratamente medicale nou nascutului;
d) ce scor a obtinut nou nascutul in momentul nasterii;
e) daca nou nascutul a necesitat manevre de reanimare;
f) daca a fost vaccinat;
g) daca s-a administrat vitamina D, si in ce doza;
h) daca in perioada respectiva au fost infectii;
i) daca s-au efectuat testele pentru depistarea fenilcetonuriei sau a mixedemului.

      In vederea primirii acasa a sotiei si copilului, tatal mai are de facut urmatoarele:

a) pregatirile necesare pentru transportul mamei si nou nascutului acasa;
b) obiecte necesare pentru ingrijirea nou nascutului unde va fi instalat copilul in locuinta;
d) modul cum trebuie sa se comporte cu mama si nou nascutul;
e) indicatii despre alimentatia sugarului si lauzei.
Va apela la o ruda apropiata care sa o ajute pe lauza in primele saptamani dupa nastere. Practic psihologic, dupa experienta noastra, mama sotiei este persoana cea mai indicata.
Pasnic dar hotarat va lua toate masurile pentru excluderea oricaror vizite inoportune in primele zile dupa reantoarcerea sotiei si sugarului din maternitate.
Chiar daca pana acum nu a facut-o, tatal este dator ca, de acum inainte, cel putin in primele luni de viata ale sugarului sa se ocupe de toate problemele de aprovizionare ale familiei sa se integreze in toate treburile de gospodarie interioara.

      Primele zile dupa venirea din maternitate

Daca totul a decurs normal, mama si nou nascutul sunt externati din maternitate cat mai repede, de obicei incepand din a 3-a zi dupa nastere. Este un mare avantaj cand mama si nou nascutul sunt dusi cat mai repede in familie, unde este locul cel mai potrivit pentru adaptarea nou nascutului si pentru noua misiune a mamei.
Instalarea secretiei lactate, legatura permanenta mama-copil, uniformitatea mediului inconjurator, ingrijirile facute de aceeasi persoana si evitarea infectiilor intraspitalicesti sunt cateva din avantajele aducerii precoce a mamei si copilului in mediul familial.
Increderea in medic mama nu trebuie sa se jeneze sa puna orice intrebare medicului, chiar daca unele par simple sau ridicole. Cadrele medicale sunt obligate sa o ajute pe mama si sa lamureasca orice nedumerire. Teama de a nu indispune pe medic nu trebuie sa retina pe parinti de a solicita asistenta medicala, daca in starea sugarului a aparut ceva nelinistitor. Sanatatea copilului este mai presusu de orice.

      Rolul asistentei de ocrotire

De la asistenta de ocrotire mama va cere toate sfaturile practice de care are nevoie. Asistenta de ocrotire va indruma asupra felului cum sa "instaleze" pe noul venit, va raspunde la toate nedumeririle mamei, ii va demonstra cum se ingrijeste si cum se alimenteaza sugarul. Observatiile si sfaturile se consemneaza in caietul copilului. V atine legatura cu medicul de familie si va pune in practica recomandarile acestuia.
Pe langa sfaturile medicale propriu zise, asistenta de ocrotire va invata pe mamele tinere cum sa organizeze munca, cum sa foloseasca bugetul familiei, cum sa-si aranjeze casa., pe scurt va deveni chiar un element de civilizare acolo unde este cazul. Asistenta de ocrotire va indica familiei tot ce este necesar, de la "trusoul" sugarului pana la alimente ce trebuie procurate pentru mama si sugar. Toate acestea se vor discuta de la om la om, cu toata sinceritatea, avand grija de a nu jigni.

      Primirea nou nascutului de catre frati si surori

Pentru un copil sensibil, venirea unui frate sau a unei surori este o sursa de emotie profunda. El este fericit sa proclame aceasta nastere la toate persoanele pe care le intalneste si la micii sai prieteni. Daca "bebe" este de acelasi sex, copilul mai mare se socoteste superior fata de acest nou nascut.
Un frate mai mic pentru "o sora mai mare" (sau invers) provoaca putina teama fata de necunoscutul pe care-l intruchipeaza. Cand fratii sunt mai mari, surpriza dublata de putina anxietate nu mai este atat de profunda, mai ales daca sunt deja mai multi copii in casa.
Nasterea poate antrena o mare tulburare la copii foarte sensibili si timizi. Se intampla ca in timpul internarii mamei in maternitate, copilul sa fie dus in alta familie. Copii intre 2 si 5 ani dovedesc o multitudine de sentimente complexe si contradictorii care pot fi la originea unor conflicte psihologice.
Ei le traduc prin atitudini multiple, mai intai, ei se apropie mereu de "bebe", pe care-l privesc, il ating, il gadila, il ciupesc, din nevoia de a-i provoca reactii. Cel mai "mic" devine centrul de interes al celui "mare" care incearca sa-i atraga atentia aratandu-i jucariile si cartile sale, el tipa, canta, ceea ce atrage adesea, din partea adultilor, o atitudine violenta, de neanteles pentru copil.

      In aceste zile si in saptamanile care urmeaza, copiii se pot manifesta variat:

a) baietii care pana atunci foloseau olita incep din nou "sa faca in pantaloni";
b) fetitele cer sa-si bea laptele numai cu "biberonul" asa cum i se da lui "bebe", in astfel de situatii, pentru a nu le priva de lapte si pentru a nu largi gama de reactii negative, suntem de parere sa se accepte temporar aceasta dorinta de circumstanta.

      La copii mai mari (6-12 ani)

Pot aparea: scaderea randamentului scolar, tendinta de izolare sau de a pleca de acasa, cautand societate in afara familiei. In familile unde copilul unic asteapta un fratior, fetitele, pe langa o mandrie declarata peste tot, sunt preocupate si grijulii, cu atitudini si gesturi ce imita pe ale mamei. Chiar in astfel de situatii, pentru ca un copil mic nu are discernamantul ca de la un gest de mangaiere sau de ingrijire sa nu ajunga la un act de agresiune pentru cel mic, nou nascutul nu va fi lasat singur in societatea lui.
Aceste reactii normale pot fi atenuate printr-o atitudine intelegatoare din partea parintilor. Inainte de nastere, se va vorbi copilului cu moderatie, despre viitorul "bebe", aratandu-i ca si el a fost asteptat la fel in urma cu cativa ani si ajutandu-l la pregatirea camerei sau coltului pentru cel asteptat. Un mic dar, in momentul reantoarcerii din maternitate, mareste fara indoiala bucuria de a revedea mama cu un pui de om adormit si plangaret.

      Din partea tatalui

Ca gesturi de afectiune fata de copilul mai mare, recomandam:
a) sa-l mangaie mai mult decat pe cel mic;
b) sa-si gaseasca timp pentru joc si plimbare;
c) sa-l asigure tot timpul ca el nu a pierdut nimic din dragostea parintilor;
d) sa-l felicite pentru o initiativa mai mult sau mai putin fericita, dar care izvoraste dintr-o intentie buna; e) sa tolereze (si aceasta este mai dificil) chiar regresiunea in dezvoltarea psihomotorie (care este trecatoare) si in comporta-mentul general al copilului.

In concluzie, indiferent de varsta fratilor (surorilor) mai mari, familia trebuie sa faca totul pentru ca acestia sa nu aiba impresia ca sunt trecuti pe un plan secundar si sa nu adopte fata de cel mic atitudini preferentiale.
Ajutorul bunicilor. Prima luna dupa nasterea copilului este cea mai incarcata din viata mamei. Pe langa asistenta de ocrotire si tatal copilului, este necesar si ajutorul unei a treia persoane. Oboseala si surmenajul din perioada de lauzie pot avea urmari nefaste pentru sanatatea sugarului si mamei;
Este de dorit sa existe o buna intelegere intre cele douo bunici ale copilului. Acestea se vor stradui sa menajeze pe mama copilului, atat fizic, cat si psihic. In primul rand, bunicile nu trebuie sa incerce sa dirijeze totul si sa o trateze pe mama ca pe un copil. Mama simte ca nou-nascutul este in primul rand copilul ei, ca-i apartine exclusiv si ca este in stare sa-1 creasca singura. Bunicile sunt obligate sa-si struneasca pomirile de posesiune si de diriguire, oferindu-si numai experienta si o participare activa la treburile casnice, printr-o prezenta discreta si agreabila.
Tinerii parinti, la randul lor, trebuie sa stie ca bunicii copilului sunt persoanele care, datorita dragostei pe care o poarta, ofera acestuia o ingrijire de care nu este in stare nici cea mai harnica persoana straina.
In lipsa bunicilor se poate apela la o prietena a mamei pentru ajutor in gospodarie. In oricare eventualitate ajutorul cel mai eficient este asigurat de tata. La epuizarea concediului mamei, in locul cresei sau al unei persoane straine, este de preferat ca micul copil sa fie incredintat bunicilor, chiar acceptand unele compromisuri; ar fi iluzoriu de a se astepta ca bunicii sa respecte toate normele stabilite de parinti. Dar, oricat de gresite ar fi unele conceptii ale bunicilor in ceea ce priveste ingrijirea copiilor, ei o fac rntotdeauna cu dragoste si pasiune. De altfel, multi bunici, dupa pensionare, se obisnuiesc greu cu inactivitatea; cresterea nepotilor le da prilejul de a fi iar folositori, existenta lor capatand un continut nou si un stimul de viaja.

      Vizitele

In primele zile dupa intoarcerea in familie, mama si nou-nascutul au nevoie de liniste. Vizitele, oricat de bine intentionate, nu sunt bine venite inainte de 4-5 zile. Mama si nou-nascutul nu sunt obisnuiti cu noul program al zilei, deosebit de eel din maternitate. Mama este noua in rol, adesea suprasolicitata de alaptare, de ingrijirile nou-nascutului si de treburile gospodaresti. Pe de alta parte, are un psihic labil, este susceptibila de a fi contrariata de unii nepoftiti sau de discutii si interpretari neavenite; cea mai mica ironie sau critica o raneste profund. Agitatia produsa de "du-te - vino" al vizitatorilor duce la incarcarea atmosferei, cu enervarea mamei, ceea ce face ca nou-nascutul sa planga, sa suga mai greu, sa regurgiteze si sa doarma mai putin.
Nou-nascutul va fi privit de la distanta; este interzis oricarei persoane (in primele zile, inclusiv tatalui si bunicilor) de a-l lua in brate, de a-1 saruta, de a se "juca" cu el, de a-i "vorbi" din apropiere si chiar de a-1 atinge. Mama trebuie sa fie ferma pentru a interzice un astfel de comportament, care, pe langa inconvenientul de a crea stari de agitate, poate duce la transmiterea unor infecfii.
Trebuie evitate conversatiile cu vocea prea tare, ceea ce este obositor pentru mama si poate trezi pe sugar daca ora alaptarii se apropie. Aceasta precautie este si mai necesara in timpul alimentatiei sugarului. Convorbirile la telefon, mai ales daca sunt lungi si la ore nepotrivite, pot fi stanjenitoare. De altfel nu este permis mamei sa intrerupa alimentatia copilului; orice bruscare poate declansa ulterior dificultati de alimentatie.
Darurile. O nastere este un prilej de a se oferi daruri. Un vechi obicei romanesc este ca la nasterea unui nepot, bunicii sa ofere bijuterii sau alte obiecte de pret de familie (podoabe, covoare, scoarte, costume nationale etc.). Mai recent, tatal copilului ofera mamei bijuterii (o bratara, un colier, un ceas etc.); toate acestea dovedesc afectiunea ce exista intre cei doi soti pe de o parte, iar pe de alta parte legaturile trainice intre generatii, in cadrul unor traditii ce dau continut si farmec vietii de familie. Acestea nu trebuie sa fie nici obligatii, dar nici singurele manifestari de bun venit si de tandrete.

Vizitatorii pot aduce flori, dar cu conditia ca mirosul lor sa nu fie prea puternic. Este bine ca florile sa nu fie prea numeroase sau prea mari, pentru a nu deveni suparatoare. O vaza cu flori la o familie tanara este binevenita.
De asemenea, obiecte de imbracaminte tricotate cu mana, jachete, bonete, caciulite, botosei, scutece absorbante, prosoape, truse de toaleta (perie, sapunuri, creme, pudra, forfecuta de unghii), biberoane, tetine etc., fac placere si sunt foarte utile. In ultimul timp s-a incetatenit moda "coordonarii", care are avantajul ca familia primeste daruri in functie de necesitati. Asa cum pe alocuri se face o "lists de mariaj" se poate intocmi o "lista de nastere". Aceasta formula (pentru moment putin raspandita) are avantajul ca evita acumularea unor daruri in mai multe exemplare. Astfel, rudele apropiate se informeaza reciproc si aduc daruri pentru a completa trusoul necesar copilului: o garnitura cu scutece, paturi, cadita, cantar, presa de fructe, ceas de perete, iar pentru rudele mai instarite: frigider, carucior, mixer, masina de spalat. Am intalnit situatii in care rudele si/sau prietenii se grupeaza pentru a oferi un obiect mai important.

      Somnul

a) Unde doarme nou-nascutul? Daca este posibil, este bine ca el sa aiba cat mai devreme o camera in care sa doarma singur sau cel mult cu mama.
In familiile in care nou-nascutul locuieste in aceeasi camera cu adultii se va alege pentru cos sau pat un loc ferit de curent, luminos si linistit.
Nou-nascutul nu va fi instalat intr-o camera in care sa locuiasca numai cu fratele mai marisor.
Bucataria, cu atmosfera de umezeala si cu temperatura inconstanta, ca si incaperile cu fum de tigara, sunt daunatoare pentru sanatatea si somnul sugarului. Este bine ca familia sa se obisnuiasca de la inceput sa nu se ocupe fara motiv de sugar. Este suficient daca mangaierile, imbratisarile, "convorbirile" se materializeaza numai prin contactul impus cu prilejul baii zilnice, infasatului si alimentatiei. De la inceput se va vorbi cu el intr-un limbaj natural, cu o voce calda; va fi ingrijit cu calm si, pe cat posibil, de aceeasi persoana. Sugarul are nevoie de uniformitate in ingrijire, de liniste absolute, de respectarea programului de somn.
b) Patul copilului
c) Asezarea nou-nascutului si sugarului in pat
Nou-nascutul sanatos va fi culcat pe partea pe care o accepta; rareori pe spate cu fata in sus; si adeseori capul este sprijinit pe unul din obraji. Nou-nascutul la termen este in stare sa intoarca capul, incepand de la varsta de 2-4 saptamani.
In ultimul timp, se contraindica culcarea nou nascutului si sugarului pe burta, considerandu-se ca fiind una din cauzele mortii subite.

      Cum se inveleste copilui in timpul somnului?

Se va folosi o paturica usoara din lana invelita intr-o husa de panza de culoare deschisa, usor de spalat. Boneta si caciulita nu sunt necesare, numai cand este frig afara, se acopera capul in functie de anotimp si de varsta copilului.