Cresterea nou nascutului si apoi a sugarului este urmarita de medic si asistenta de pediatrie prin notarea greutatii, inaltimii si circumferintei capului pe o fisa de crestere. In fisele cu grafic de crestere fiecare linie reprezinta o percentila si arata locul unde se afla copilul, prin comparatie cu alti 100 de copii.
De exemplu, daca copilul este plasat la percentila 75, el este mai mare decat media, avand 25 de copii plasati deasupra si 75 dintr-o suta sub el. Aceste tablete sunt media masuratorii a mii de copii si sunt doar mijloace de a atrage atentia medicului la tendintele anormale de crestere. Fiecare copil are cresterea sa propie.
Fisele de dezvoltare arata varsta medie la care sugarii si copii mici ating performante usor de indentificat, cum ar fi sezutul sau mersul, numite repere de dezvoltare. Ele pot arata ca 50% dintre copii merg la varsta de 1 an, dar ca limitele normale pentru inceperea mersului sunt intre 10 si 15 luni.
Sugarul prezinta de obicei dezvoltri inegale ale diferitelor repere: poate fi mai "avansat" la mers si mai "intarziat" la vorbire. Progresul este mai important decat varsta la care apare o noua deprindere. Este important cum progreseaza copilul insusi. Nu trebuie comparat cu altii ci cu el insusi, cu felul in care se dezvolta de la o luna la alta.

Sugarii cresc diferit unul de altul, in afara faptului ca arata si se comporta diferit. Copilul mosteneste gene pentru a fi inlt si slab sau scurt si indesat. Copii inalti si slabi consuma mai multe calorii pentru inaltime decat pentru greutate.
Copiii scunzi si rotunzi se plaseaza in percentile mai mari pentru greutate decat pentru inaltime. Aceste variatii sunt normale si arata ca la analiza fisei de crestere trebuie privit atat sugarul cat si parintii sai. Nu trebuie ignorata mostenirea genetica, de exemplu aspectul si inaltimea parintilor.
Unii sugari nu cresc uniform, ci au perioade de crestere rapida cu pauze intre ele. Aceste salturi in crestere se produc mai frecvent la 3 saptamani, apoi la 6 saptamani si la 3 luni. In aceste perioade de crestere rapida, sugarul care dormea inainte se trezeste in mijlocul noptii cerand sa suga. Trebuie evitata suplimentarea cu biberonul, care ar duce la scaderea productiei de lapte si la intarcare prematura.
Cresterea este influentata de starea de sanatate si de nutritia copilului. Sugarii bolnavi isi consuma energia mai degraba pentru vindecare decat pentru crestere. In perioadele cu raceli prelungite sau cu diaree, sugarul stagneaza sau chiar pierde in greutate. Dupa terminarea bolii urmeaz o perioada de crestere rapida.
Sugarii considerati grasi in primele 6 luni, incep sa slabeasca in a doua jumatate a primului an, pe masura ce dezvoltarea motorie ii ajuta sa consume grasimea acumulata. Nou nascutul va incepe sa creasca in greutate dupa a patra-a cincea zi. La sfarsitul lunii a patra isi va dubla greutatea de la nastere, iar la un an si-o tripleaza.
Vei fi surprinsa de felul cum nou nascutul isi arata personalitatea sa. In aceasta perioada, este important sa inveti sa te adaptezi temperamentului si programului sugarului, acceptand ce vrea sugarul acum, nu se vor creea probleme de alimentatie sau disciplina mai tarziu.

Suzeta

Copiii sug deseori pentru a se linisti. La varsta aceasta multi sugari prefera sa-si suga propriile degete. Pentru a scadea dependenta de suzeta de mai tarziu, trebuie pus sa doarma din prima luna fara suzeta si folosite alte mijloace de atasament si stimulare pentru a calma copilul.
Schimbarea aspectului nou nascutului
Inca din primele zile petrecute acasa se pot observa o serie de transformari:
- scaderea umflarii pleoapelor, apa din tesuturi care forma edemul de la nastere, intra in circulatie si este folosita de copil pana cand alaptarea se stabileste pe deplin;
- mici secretii ale sanilor, sanii nu trebuie storsi! Totul regreseaza spontan;
- bontul ombilical (buricul) se usuca si cade, ramanand o mica plaga care trebuie pastrata uscata, fiind doar tmponata cu spirt sau solutie de nitrat de argint;
- picioarele indoite incep sa se indrepte, foarte rar este necesara corectarea lor;
- parul pufos dispare treptat in catva luni;
- culoarea usor albastruie a mainilor si picioarelor este normala si poate dura cateva saptamani, folosirea de manusi sau botosei nu influenteaza aceasta coloratie.
Culoarea albastra a buzelor si a limbii nu este insa normala si poate arata o boala de inima sau plamani, trebuie raportata medicului.

Icterul la nou nascut

Icterul este colorarea in galben a pielii si a albului ochilor. Este produs prin neputinta ficatului imatur al nou nascutului de a transforma excesul de globule rosii de care avea nevoie in uter. Se acumuleaza un exces de pigment galben care coloreaza pielea.
Icterul apare vizibil la un nivel de bilirubina de 7,0 (mg % ml) sau mai mare. Icterul nu este o boala ci doar un semn ca bilirubina este crescuta. Poate fi normal sau anormal, in functie de cresterea bilirubinei si cauza care l-a produs.

Icterul fiziologic

Apare in a 2-a zi si a 4-a zi de viata, atinge maximul in a 5-a zi apoi scade treptat, pe masura ce functia hepatica se maturizeaza, tenta galbena dispare. Are intensitate diferita si poate dura cateva saptamani. In marea majoritate a cazurilor icterul nu lezeaza copilul.
Icterul anormal apare in prima zi dupa nastere, este mult mai intens, progresiv, mai indelungat (peste 3 saptamani). Este produs prin distrugerea rapida si in numar prea mare a globulelor rosii, rezulta o crestere mare de bilirubina in sange, exces care poate produce leziuni ale creierului.
Cu prevenirea si tratamentul modern, icterul anormal se produce rareori, mai ales la copiii nascuti la termen. Este mai grav la nou nascuti prematuri, cei cu greutate mica la nastere sau bolnavi de meningita, hipotirodism, deoarece au ficatul nedezvoltat sau afectat de boala respectiva. Acest fel de icter se produce in cazurile de nepotrivire a grupei de sange a mamei si copilului.
Prevenirea icterului se face prin alimentarea precoce la san si frecventa si expunerea zilnica a nou nascutului la soare si in camere luminoase. Nu tine nou nascutul in camere intunecoase, cu perdele trase!

Modificari ale pielii

Nou nascutii la termen si mari au pielea neteda, intinsa, mai groasa, catifelata, roza si elastica. Prematurii, postmaturii si nou nascutii mici pentru varsta lor au pielea zbarcita si neelastica, "larga", la prinderea intre degete cuta persista indelungat. In scurt timp insa pielea va capata un aspect normal.
In primle saptamani pielea poate sa fie uscata si cojita, mai ales pe maini si pe picioare. Pielea nou nascutului are culori diferite, cu unele zone roze, altele mai palide, datorita circulatiei imature. Din aceasi cauza picioarele si mainile pot fi reci si albastrui in primele zile. In timpul plansului pielea se inroseste, in special, in mijlocul fruntii.
Pierderile de caldura prin piele sunt mai mari la nou nascut decat la alte varste. Pielea nou nascutului este foarte subtire, are doar trei straturi in timp ce adultul are aproape 70 si o suprafata relativ mai mare. Nou nascutul are tendinta de a se raci sau incalzi usor. Imbracamintea lui trebuie sa tina seama de aceasta.
Dupa o nastere dificila se pot observa leziuni superficiale ale pielii ca roseata si vanatai pe cap, fata sau fese, care dispar dupa cateva zile. Cei mai multi nou nascuti au eruptii sau pete pe piele in primele saptamani. Desi asemenea eruptii pot fi tratate acasa de cele mai multe ori, nou nascutului trebuie  sa fie examinat intai de medic, mai ales daca eritemul este vinetiu, cu cruste, este umed sau are basici.

Imbracamintea nou nascutului trebuie sa fie usoara, larga si din bumbac. Pe vreme calda sugarul lasat in pielea goala, doar cu un scutec, iar cand este rece se acopera cu un pled usor. Se tamponeaza pielea cu apa calduta sau cu o solutie de bicarbonat de sodiu.

Gura nou nascutului

Pe buza de sus a nou nascutului se pot vedea basicute sau ingrosari, numite "pernite de supt", se formeaza prin suptul viguros si dispar la sfarsitul primului an. Sunt normale si nu necesita tratament. Petele albe de pe gingii sau cerul gurii sunt chisturi mici, normale care dispar fara tratament.
Gustul si mirosul
Nou nascutul poate diferentia intre apa simpla, cea indulcita sau cu gust neplacut. Lichidele dulci declanseaza reflexul de supt si de inghitit. El va suge cu atat mai puternic, cu cat continutul biberonului este mai dulce.
Mai tarziu insa va fi greu de controlat pofta sa de zahar. La un gust sarat, amar sau acru nou nascutul isi stramba fata, saliveaza abundent, intoarce capul si plange.

Auzul

Sunetele noi atrag atentia nou nascutului. Pentru ca se adapteaza foarte bine si se izoleaza de zgomotele din jur, nou nascutul poate reactiona la un sunet doar o data sau de doua ori.
Aceasta bariera la stimuli sonori functioneaza chiar atunci cand copilul este treaz. Nu trebuie sa se mearga in varful picioarelor in preajma unui copil care doarme. Semnele care ne instinteza ca aude sunt urmatoarele: copilul se poate opri din supt, mareste ochii sau face o pauza din plans.
Nou nascutii par sa recunoasca sunete pe care le-au auzit in mod repetat in timp ce erau in uter, cum ar fi glasul mamei sau o melodie ascultata des in timpul sarcinii. Sunetele ritmatice, repetitive il linistesc.
Copilul se calmeaza cel mai bine la un ritm crescand si coborand lent, cum ar fi cantece de leagan sau muzica simfonica de intensitate scazuta. Muzica puternica, tip rock, ii poate leza auzul, sunetele puternice, bruste il fac sa tresara.
Nou nascutul se poate orienta asociind sunetul cu directia de unde vine, chemandu-l dinspre partea dreapta, el poate intoarce capul spre dreapta; la fel pentru partea stanga. Desi nou nascutul aude sunetele din jur, acelea pe care le asculta concentrandu-se, sunt vocile.
Are un interes innascut pentru voci; pentru ca ele vin de la persoanele care-l ingrijesc, fara de care nu poate supravietui, el este programat sa le dea atentie. Nou nascutul poate deosebi vocea mamei de aceea a strainilor.
Cand mama nu-i poate atrage atentia prin voce, poate incerca sa-si modifice tonul si sa se uite in ochii lui, in timp ce-i vorbeste. Copilului ii place sa-l priveasca pe cel care-i vorbeste si devine confunz daca nu poate sa-l vada.
Daca nu esti atenta, s-ar putea sa nu observi cat de mult se bucura acum copilul de vocea ta. In primele saptamani simturile privirii si auzului sunt inca separate. El asculta fara sa priveasca la sursa sunetului pe care il aude, asa ca adesea asculta vocea ta fara sa te priveasca. Dar daca il urmaresti cu atentie, ii vei vedea reactiile la ciripitul tau dragastos. Daca plange, se va opri in timp ce te apropii vorbind de patut.
Nou nascutul incepe sa emita primele sunete in afara plansului la sfarsitul primei luni de viata. Va scoate mici bolboroseli cand este relaxat, dupa supt, si scancete incordate inainte de a incepe sa planga d foame. Se indreapta astfel catre un nivel de comunicare superior - ganguritul.

Vazul

Curand dupa nastere cei mai multi nou nascuti privesc interesati cu ochii deschisi la lumea din jur. In primele zile tin ochii inchisi mai tot timpul. Pentru a-l face sa deschida ochii, mama il leagana lateral sau il ridica din pozitia culcat in pozitia sezand, in timp ce ii sprijina cu o mana capul si cu cealalta funduletul.
Nou nascutul vede, dar nu la distanta. Cel mai bine el vede obiectele aflate la o distanta de 20-30 de cm, aceasta este distanta dintre fata mamei si a copilului cand il alapteaza. Nou nascutul vede lumea doar in umbre, deoarece celulele din ochi, sensibile la culori nu sunt complet dezvoltate.
El nu va putea aprecia bine distanta pana pe la noua luni. Din apropiere insa, o vede pe mama si isi misca ochii si fata in semn de recunoastere. Daca misti copilul mai departe sau mai aproape de aceasta zona de intimitate, el pierde legatura vizuala si nu mai arata interes, deoarece imaginea devine neclara.
Daca mama il tine in fata ei la aceasta distanta, il priveste in ochi si ii vorbeste cu aprindere miscand ochii, inchizand si deschizand gura, copilul ii poate raspunde, chiar la cateva minute dupa nastere, el deschide gura si scoate limba. La cateva ore de la nastere copilul se poate uita la un obiect in miscare si il poate urmari. Nou nascutului ii place sa priveasca fetele, mai ales pe cele familiare.
In afara fetei omenesti el este interesat de obiectele simple cu contrast clar si de desene viu colorate. La trei saptamani va tresari din tot corpul cand va vedea fata mamei. Si intr-o buna zi, privind-o, va face primul sau gest de adevarata legatura cu lumea din jur, ii va darui primul sau zambet.
Copilul nu-si coordoneaza inca privirea, unul sau ambii ochi pot fi orientati in alta directie decat obiectul privit. Ochii incrucisati pot fi indreptati in afara sau spre nas si acest lucru este normal la aceasta varsta.
Cand nou nascutul este treaz, linistit, relaxat si interesat poate sa-si fixeze atentia pe o fata sau un obiect. In asemenea momente trebuie luat in brate si alintat, in pozitia ridicata este mai interesat sa priveasca decat atunci cand este culcat.
Desi vederea nu-i este perfecta, nou nascutului ii place sa priveasca, si acest joc este pentru el unul dintre cele mai importante moduri de a invata. Dezvoltarea normala a vederii necesita functionarea corecta a celor doi ochi si multa stimulare vizuala.

Sugestii:
- Priveste copilul in fata de la distanta de 20-25 cm, vorbeste-i miscandu-ti fata usor si lateral, repeta-i mereu numele;
- Ofera-i stimuli vizuali unul sau doua obiecte odata sunt de ajuns, schimba-le des, pentru ca durata atentiei lui este scurta;
- Pune fotografia unei fete de o parte a leaganului;
- Tine un obiect simplu in unghiul lui de vedere cand esti treaz si misca-l usor prin fata lui, dintr-o parte in alta;
- Lasa-l sa priveasca la lumina, o lampa, fereastra (mai ales cu jaluzele), tine-l intr-o camera luminoasa, cand este treaz;
- Daca banuiesti ca nou nascutul nu se uita la obiecte sau fete sau nu intoarce capul spre lumina, spune acest lucru medicului.