Copiii prematuri sunt ingrijiti in mod deosebit in unitati cu dotare si personal special, numite saloane de terapie intensiva pentru nou nascuti.

Personalul medical din saloanele de terapie intensiva a nou nascutului trebuie sa cuprinda: surori pediatre de terapie intensiva, neonatologi - medici pediatrici specializati in tratamentul noilor nascuti sau pediatri - medici specializati in tratamentul copiilor, tehnicieni de terapie respiratorie si chirurgi pediatri - specializati in diagnosticul si tratamentul chirurgical al nou nascutului.
Cand parinti intra intr-un asemenea salon trebuie sa se astepte sa vada copii dediferite marimi, dezbracati sau inveliti in scutec, uneori cu o caciulita pe cap, unii sunt asezati sub lumini care ii incalzesc, altii izolati in incubatoare.
Copii sunt conectati la tuburi de plastic pentru perfuzie, sau prin fire, la aparatura care le urmareste temperatura, bataile inimii, respiratia si oxigenul din corp. Aparatele care urmaresc functiile vitale au sisteme de alarma care se activeaza cand se produc modificari anormale.
Nou nascutilor care respira singuri li se administreaza oxigen prin palnii de plastic, celor care au dificultati de respiratie li se asigura respiratia artificiala prin conectarea lor la aparate speciale, numite ventilatoare. Pentru copii cu icter se folosesc lampile cu lumina pentru fototerapie.
Prematurii se adapteaza cu greu la viata dinafara uterului, avand greutati cu respiratia, mentinerea temperaturii corpului, nutritia, hidratarea, lupta impotriva infectiilor si maturizarea nervoasa.

     Respiratia

Datorita imaturitatii plamanilor, multi prematuri au dificultati in respiratie. Acestea variaza de la forme usoare pana la sindromul grav de detresa respiratorie. Respiratia poate fi periodica, cu pauze si incetinirea batailor inimii. Ritmul respiratoriu este neregulat, imatur, respira adanc 10-15 secunde apoi fac o pauza de alte 5-10 seunde.
Daca pauza in respiratie este mai mare de 15 secunde se zice ca are perioade de apnee si se asociaza cu rarirea batailor inimii. Acestea revin de obicei la normal in mod spontan, daca nu respira imediat, o sora il vastimula cu blandete, frecandu-i spatele sau leganandu-l sa-l trezeasca. Medicul ii poate prescrie medicamente. Asemenea tulburari de respiratie pot persista cateva luni.
Prematurii care au fost tratati cu ventilatie mecanica prelungita si oxigen in concentratii mari, pot avea dificultati respiratorii si dupa externarea din spital, ei fac diferite complicatii mai frecvent decat copiii nascuti la termen.
Si reglarea temperaturii la prematuri este problematica, copilul are tendinta sa devina fie prea rece fie prea cald. Prematurul are mai putina grasime sub piele care sa formeze un strat izolator. Este foarte sensibil la temperatura mediului, de aceea este ingrijit in incubator. In saloanele de terapie intensiva copiii sunt tinuti deseori dezbracati pentru ca personalul medical sa le poata observa indeaproape respiratia si aspectul general.

      Nutritia

Sistemul digestiv al prematurului este, de asemenea, insuficient dezvoltat, stomacul este mic si sensibil, de aceea retine mai putina hrana si vomita mai usor, intestinul poate fi prea slab pentru a absorbi alimentele.
Nevoile nutritive ale unui prematur sunt asemanatoare cu acela pe care le-ar fi avut daca s-ar fi aflat in uter, incluzand mai multe proteine, calciu, fosfor, zinc, sodiu si posibil, altele. Prematurul are doar 30% din totalul de calciu al unui copil nascut la termen. De aceea nevoile de calciu si fosfor ale unui prematur sunt crescute.
Preparatele de lapte praf adaptate pentru prematuri contin mai mult calciu si fosfor decat cele pentru nou nascutii la termen. Prematurul este deseori anemic si necesita administrarea de fier incepand din saptamana a doua.
Prematurul este deseori anemic. Anemia precoce necesita administrarea de fier incepand din saptamana a doua, anemia prin lipsa de fier apare frecvent despre varsta de 4 luni. Aspectul copilului poate da indicatii despre deficientele sale nutritive, suvite de par alb, semn de malnutritie proteica, buze si piele crapate - semn de deficit de zinc, pierderea pigmentarii si anemie cronica - semne de lipsa de cupru.
Prematuri foarte mici nu au destula forta sa suga lapte (de la san sau biberon) de aceea sunt hraniti cu o sonda naso-gastrica sau intravenos. Prematurii sunt mari (dupa 32-34 saptamani de sarcina) pot fi pusi direct la san. Laptele d emama este cel mai bun aliment si este cu atat mai important cu cat copilul este mai prematur. In ciuda tratamentului intensiv si a aparaturii complicate, impresionate pentru parinti, prezenta mamei langa copil este indispensabila.

     Mama

Trebuie sa fie cat mai mult timp langa copil, atat cat permit regulile spitalicesti, il priveste de aproape, il atinge si vorbeste cu el, desi prematurul pare ca nu asculta, el va recunoaste vocile mamei si tatalui sau.
Dupa ce copilul a trecut de pericolul imediat, mama poate ajuta asistentele sa-l alimenteze, sa-l spele, sa-i schimbe scutecele, preluandu-si rolul de mama. Cand este permis se pot atasa la patut o fotografie, jucarie sau cutie muzicala, dupa o sterilizare prealabila.
Nimic nu trebuie insa sa se interfereze cu aparatura de supraveghere si tratament. Atunci cand este posibil, mama va purta copilul in brate sau intr-un sac la piept. Dragostea d mama trebuie exprimata din plin si nicidecum inhibata de teama pierderii copilului.
Prematurul trebuie pus la san indata ce medicul recomanda acest lucru, pana atunci mama se va mulge manual sau cu pompa pentru a-si forma si pastra secretia de lapte. Laptele muls trebuie pastrat la frigider pana va fi dat copilului.
Prematurii obosesc usor, manipularea lor excesiva ii face sa cheltuie mai multa energie decat primesc prin supt, ingreunandu-le astfel cresterea. Suptul trebuie oprit cand copilul a adormit, dar trebuie reluat dupa 2-3 ore. Copiii prematuri au un ciclu de somn si trezire bizar, asa incat fiecare cuplu mama-copil trebuie sa gaseasca un program de alaptare care ofera copilului cat mai mult lapte fara a-l obosi.
Varsta prematurului nu se calculeaza din ziua in care a fost nascut, ci este o varsta corecta" din varsta pe care o are in ziua respectiva se scade perioada pe care o mai avea de petrecut in uter.
Sistemul imunologic este subdezvoltat, prematurul nu a primit indeajuns anticorpi prin placenta de la mama si este prea slab pentru a se apara. Riscul de infectii, in special in sange septicemie este mai mare decat la cei nascuti la termen.
Dezvoltarea prematurului este inceata si expusa la complicatii. Cu cat copilul este mai prematur, cu atat pot aparea probleme mai grave egate de imaturitatea organelor interne" plamani, inima, creier, ficat si vase de sange, crescand riscul de hemoragie, infectii, icter, tulburari de vedere si de auz.
Temperatura camerei trebuie sa fie in jur de 22 de grade in primele cateva saptamani; daca nou nascutul apare nelinistit, atinge-i bratele, picioarele sau ceafa, pentru a te asigura ca nu ii este prea rece.
Fostul prematur poate sa nu mai fie deosebit de fragil. Unii recupereaza ramanerea in urma pana la un an. Pe la 2-3 ani majoritatea fostilor prematuri ii ajung din urma pe cei nascuti la termen.
Parintii prematurului sunt deseori ingrijorati ca e nu a mancat sau nu adormit destul, pot fi prea indulgenti si prea atasati, mamele separandu-se cu greu de copiii fosti prematuri.
Fara limite prescrise in comportament, copilul va fi cel care ii controleaza pe parinti, o astfel de atitudine impiedica dezvoltarea normala si produce un copil dependent, pretentios si nefericit.

     Traumatisme la nastere

Se produc la nou-nascut in timpul travaliului si expulziei, de cele mai multe ori in ciuda unei ingrijiri obstetricale excelente. Conditiile care predispun nou nascutii la astfel de traumatisme sunt: prematuritatea, prezentatii anormale, sarcina prelungita, fat foarte mare, pelvis matern mic si folosirea forcepsului sau a extractorului cu vaccum.
Aceste ultime doua instrumente sunt folosite in unele nasteri vaginale dificile. Leziunile sunt minore. Uneori nasterea cu forceps este modul cel mai putin riscant de a se termina un travaliu care ameninta viata mamei si a copilului.