Activitatea pediatrului incepe in sala de nastere, mai ales cand este borba de o sarcina cu risc crescut. In cea mai mare parte a cazurilor (90%) nasterile nu pun probleme de ingrijiri deosebite (reanimare etc.).

     Orice nou-nascut poate sa se nasca cu unele deficiente neasteptatae (malformatii, circulara de cordon, intarzierea primei respiratii, batai ale inimii sau miscari respiratorii anormale etc.).
La unele sarcini cu risc medicii se asteapta insa sa survina "probleme". La astfel de situatii este necesara o echipa specializata, gata sa intervina (medici reanimatori au deja mainile dezinfectate, iar materialul de reanimare este pregatit).
La reanimare nou-nascutului, medicii se vor lupta cu timpul, contra cronometru, cu anoxia (lipsa de oxigen), acidoza, racirea corpului, infectia si/sau colapsul).
     Factorii de risc. Dintre numeroasele situatii care necesita prezenta pediatrului amintim:
- sarcinile premature si postmature;
- sarcinile gemelare;
- bolile fatului suspectate prin semne clinice sau prin examenul ecografic;
- unele boli ale mamei (diabet etc.);
- dificultati obstetricale; placenta praevia, hematomul retroplacentar, travaliul prelungit si dificil, expulsia prelungita, circulara sau proccidenta de cordon, aplicarea de forceps etc.
Suferinta fatului poate fi depistata in timpul nasterii prin incetinirea ritmului cardiac sau culoarea anormala a lichidului amniotic.

     Aspectul nou-nascutului
In momentul nasterii, pielea nou-nascutului are o coloratie rosie intensa si este acoperita, mai mult sau mai putin, cu un strat gros de grasime. Acest prim aspect inspaimanta pe unele mame.
Vederea cordonului ombilical (lung, gros, gelatinos) surprinde. Odata debarasata de stratul de grasime, pielea nou-nascutului este moale si catifelata. La unii nou-nascuti (mai ales la cei nascuti dupa termen) pielea este lucioasa sau uscata, zbarcita, descuamata, iar palmele si talpile au pielea umeda, incretita, ca mainile de "spalatoreasa".
Primele tipete impresioneaza; totusi, tipetele din primele secunde constituie primul semn ca noul venit pe lume este sanatos; ele declanseaza prima respiratie, plamanii se destind si aerul navaleste inauntru, furnizand oxigenul indispensabil vietii.
Ulterior mama va fi intrebata adeseori de catre medicii care vor ingriji copilul despre momentul aparitiei primului tipat, deoarece acesta constiuie un criteriu major de depistare a unei suferinte la nastere.
Primul tipat intarzie la fatul la care a intervenit un gactor vatamator in timpul nasterii sau sarcinii: hemoragii ale creierului, traumatisme, circulara stransa de cordon, pozitie vicioasa a fatului in uter, angajare anormala si expulsie dificila, obstrurarea cailor respiratorii cu lichid amniotic sau secretii din caile genitale ale mamei, unele medicamente (anestezice, narcotice) administrate in timpul nasterii, aplicarea de forceps, imaturitate a centrilor respiratori, malformatiile pulmonare, extractia prin vaccum, depasirea termenului de gestatie, precum si unele boli ale mamei (toxicoza, unele infectii, diabetul etc.).
Daca prima respiratie nu se declanseaza, lipsa de oxigenare este urmata de suferinta creierului si adesea, de perturbari grave ale functiilor vitale ale organismului, daca nu se iau masurile necesare in timp util.
Aspectul nou-nascutului surprinde si prin marimea capului, care reprezinta un sfert din lungimea corpului spre deosebire de adult la care reprezinta numai o optime de lungime.

a) Parul este, in general, de culoare inchisa. Alteori capul este complet chel. Cateodata parul este destul de lung, lucios, stufos, incalcit. Expresia fetei poate sa se schimbe. Se remarca adesea, chiar de la inceput, o asemanare mai mica sau mai mare cu parintii. Este falsa opinia ca toti nou-nascutii se aseamana si ca exista nici o deosebire intre ei.

b) Ochii. Nou-nascutul, trezit din somn, sta cu ochii inchisi si prezinta adesea o tumefiere (umflare) a pleoapelor; el evita lumina si de aceea lauza cu greu poate aprecia culoarea lor. Ochii au o tenta cenusiu inchisa, chiar la nou-nascutii care vor avea mai tarziu ochii albastru-deschis.

c) Nasul este mic, turtit, impestritat de puncte albe-galbui - glande care secreta grasime si al caror canal excretor este astupat.

d) Gatul este scurt, pieptul bombat, abdomenul usor scobit (in momentul nasterii, ulterior se destinde).

e) Bratele si gambele sunt scurte si ghemuite, amintind de pozitia din uterul mamei.

     Adaptarea nou-nascutului dupa nastere
De felul cum decurge nasterea si de capacitatea de adaptare a functiilor vitale ale organismului depinde, in mare masura, starea de sanatate din tot restul vietii. Nasterea supune pe fat la o proba extraordinara.
Pana acum el erea protejat, prin lichidul amniotic si tesaturile materne, de toate traumele mecanice, dezvoltandu-se la o temperatura constanta. Aportul substantelor necesare vietii erea asigurat de catre placenta.
Produsele de metabolism ereau indepartate din organismul fetal, pe aceeasi cale, in organismul mamei si evacuate prin organele excretorii (plamani, ficat, rinichi)ale acesteia. Dupa nastere, nou-nascutul intra intr-un mediu nou de viata, impunandu-i-se dintr-o data un sir intreg de sarcini, cde cad in seama unor organe care nu functionau inainte de venirea sa pe lume (plamani, piele).
La cei mai multi  dintre nou-nascuti, adaptarea la noile solicitari se face fara nici o dificultate, lucru ce poate fi definit ca una dintre minunile vietii. Cu toate acestea, se poate afirma ca puiul de om este mai vulnerabil si mai neputincios decat puii tuturor celorlalte mamifere; fara ingrijiri cu totul speciale, el nu ar fi in stare sa faca fata singur conditiilor grele de adaptare la viata extrauterina.
Cu patrimoniul ereditar transmis de parinti, functiile diferitilor factori ai mediului exterior, pana la deplina lor inflorite, asigurand omului independenta si pozitia sa dominanta in natura.

     Ingrijiri in sala de nastere
Imediat dupa expulsie se efectueaza dezobstrurarea cailor respiratorii superioare, prin aspirarea cu ajutorul unei sonde sterile a mucozitatilor si lichidului amniotic din gura, faringe si nas. In minutele care urmeaza se face rapid evaluarea starii nou-nascutului, apoi sectionarea si ligaturarea cordonului ombilical si profilaxia conjuctivitei.
S-au propus diferite metode pentru a se aprecia starea sanatatii unui nou-nascut imediat dupa nastere. Parametrii de urmarire sunt: culoarea pielii; miscarile respiratorii (functia resiratorie); bataile inimii (functia circulatorie); tonusul muscular; reflectivitatea (raspunsul la anumiti excitanti)
La nou-nascutul normal, inregistrarea scorului se face la 1 minut cu note de la 0 la 2 pentru fiecare parametru mentionat. La nou-nascutii cu probleme se face si la 2,5 si 10 minute. Este util ca mama sa cunoasca ce "nota" a obtinut nou-nascutul la nastere.
Dupa nastere, imediat se da drumul unui cronometru. In acelasi timp este dus repede pe masa de reanimare unde se asigura ingrijirile. Sunt absolut necesare: o sursa de caldura si un material de aspiratie steril.

     Dezobstruarea cailor respiratorii superioare.
Imediat dupa nastere medicul sau asistenta de obstetrica dupa ce s-au spalat pe maini, asculta inima si (oricare ar fi starea nou-nascutului), dezobstruarea cailor aeriene superioare prin aspirarea secretiilor din faringe, gura si narile nasului cu ajutorul unor sonde sterile din polietilen.

     Ingrijirea ochilor
Aceasta metoda poate antrena o conjuctivita chimica si, de aceea, se foloseste mai des solutia proaspata in multe maternitati colire cu tri-antibiotice, care sunt tot asa de eficace, dar care pun teoretic riscul sensibilizarii alergice.

     Ingrijirile cordonului ombilical
Cordonul ombilical se compune din vase de sange si vase limfatice, inglobate intr-o substanta gelatinoasa. Cordonul sectionat expune nou-nascutul la doua riscuri: hemorogia si infectia, care impun doua gesturi: legarea si asepsia.
Ligatura cordonului se poate efectua in doua feluri:
- ligatura cu o ata cu un nod solid;
- ligatura cu pensa Barr: fie pensa metalica si refolosibila dupa sterilizarea, fie pensa din material plastic, sterila, gata de folosit si cu folosinta unica. Clestele are avantajul simplitatii de folosire. Totusi, greutatea sa favorizeaza tractiunile pe inelul ombilical.
Materialul plastic ar constitui dupa unii medici un mediu de cultura favorabil cresterii microbilor. Aspsia cordonului ombilical este primordiala; alcoolul 70-90% este un bun dezinfectant, dar este incolor, de aceea se prepara eozina alcoolica 2%.
Culoarea rosie, alaturi de impactul psihologic, permite sa ne dam seama daca s-a facut dezinfectia. Pansamentul ombilical constituie obiectul multor controverse. Se recomanda aplicarea unei simple comprese sterile mentinuta printr-un adeziv neiritant.
Intrucat leucoplastul ce se gasete la noi este iritant, se prefera legarea clasica. Se foloseste o compresa sterila aplicata pe bontul ombilical. Daca bontul este zemuind, se curata in prealabil cu alcool 70 grade sau cu eozina 2%.
In tarile anglo-saxone se obtin de la orice pansament, multumindu-se sa se aplice cu antiseptic la fiecare schimb. Aceasta atitudine are avantajul de a preveni orice maceratie si de a favoriza o desicatie rapida. Este necesara insa o igiena riguroasa, cu lenjerie curata si schimbata la timp. La noi in tara banda ombilicala a intrat in traditie, fiind socotita de neanlaturat.

     Ingrijirile pielii
Asa cum s-a vazut mai sus, la nastere pielea este acoperita cu un strat mai mult sau mai putin important de vernix caseosa, care este un fel de unsoare protectoare bogata in vitamine.
Unii pediatri il inlatura printr-o spalare rapida; altii ii gasesc virtuti binefacatoare, preferand sa-l lase sa fie resorbit de piele. Ultima solutie mai logica si mai naturala, pare cea mai buna.
Baia precoce prezinta riscul racirii corpului, iar folosirea ar fi responsabila de eritemul toxi-alergic ce apare in primele 24-38 ore. Evitarea pierderii de caldura are o importanta deosebita la nou-nascut.
S-a constatat o corelatie sigura intre scaderea temperaturii rectale in decurs de o ora si mortalitate. Daca maternitatea nu este dotata cu o masa de reanimare incalzita electric, mentinerea temperaturii corporale se realizeaza cu ajutorul unui radiator plasat in apropierea nou-nascutului si prin invelirea acestuia in scutece incalzite in prealabil.
Tot in sala de nasteri nou-nascutul este cantarit, se fixeaza o bratara de identificare (pe care se inscrie acelasi numar ca la mama), si i se face un examen clinic rapid de catre medicul pediatru. Ingrijirile si observatia asistentei de copii din sectia de nou-nascuti trebuie sa se bazeze pe o schema, pentru a nu se trece cu vederea nici un amanunt.
Trecerea nou-nascutului in salonul de nou-nascuti se face imediat dupa efectuarea ingrijirilor amintite mai sus. Aici va fi instalat intr-un patut incalzit in prealabil (scutece incalzite, sticle cu apa calda).
Daca mai are inca secretii in caile respiratorii superioare, se vor aspira din mou, asezandu-l cu capul in pozitie decliva intr-un unghi de circa 15 grade. Se vor verifica din nou sexul, identitatea si greutatea. Dupa termometrizare, va fi inregistrat in registrul sectiei de nou-nascuti.