Daca bontul ombilical nu s-a detasat sau daca sugarul este bolnav si are febra mare, atunci va fi numai spalat partial. Pentru aceasta sunt necesare: doua vase de plastic cu apa calda, unul pentru partea de sus a corpului si celalalt pentru partile de jos (apa trebuie sa aiba temperatura de 36,5-37 grade): vata, o manusa sau o carpa pentru spalat; un prosop; scutece curate; sapun sau lotiune; ace de siguranta; o galeata pentru scutecele folosite.

Pe fata si corp nou-nascutul este spalat numai cu apa; pentru fese se foloseste si sapunul sau lotiunea speciala pentru sugari. Vasele se aseaza in apropierea mesei de infasat pe care se afla un prosop care sa aiba un desen ("semn") in partea de sus, ce se foloseste pentru fata. Sugarul este intins cu fata in sus.

Temperatura camerei in care este spalat nou-nascutul trebuie sa fie in jur de 24 grade Celsius. Lucrurile folosite se pun in alta parte, iar scutecele intr-o galeata. Nu se arunca pe podea!
Se incepe cu ochii sugarului. Cu vata sau cu o compresa umeda se sterge fiecare ochi cu miscari dinspre unghiul extern spre nasul sugarului. Se schimba vata la fiecare ochi. Se sterge pavilionul si inapoia urechilor cu vata hidrofila. Nu incercati sa curatati interiorul urechilor.
Urmeaza fata: peste fata treceti cu un tampon de vata pentru a ridica saliva si, eventual, resturile de lapte care, daca se usuca, irita pielea. Inlaturati scutecul si continuati cu gatul, pieptul, bratele si mainile. Unor sugari nu le plac aceste manevre, strang pumnii uneori plang. Mainile trebuie desfacute, degetele intinse pentru a curati palmele. Inainte de a spala jumatatea inferioara a corpului, se va sterge (de fapt "se usuca" prin tamponare) pielea spalata.
Cu apa din al doilea lighean se spala burta, membrele inferioare, picioarele si spatele, sugarul fiind culcat pe o parte. La sfarsit se spala organele genitale si sezutul. Urmeaza uscarea temeinica (stergerea prin tamponare cu un prosop moale) a intregii pieli. Ulterior se ung cu ulei fiert sau cu crema in special zonele cu cute ale pielii. Inainte de a incepe ungerea cu ulei puneti un scutec pentru a nu murdari prosopul. Daca incaperea este insuficient incalzita, dupa uscarea jumatatii superioare a corpului sugarul va fi invelit repede cu un prosop si, imediat dupa aceea, va fi infasat.

Baia generala zilnica
Prin spalarea zilnica a intregului corp se asigura pe langa igiena pielii (inlaturarea murdariei, prevenirea infectiilor si calirea generala), obisnuirea copilului cu un anumit program, iar mai tarziu cu simtul ordinii, cu formarea desprinderii pentru curatenie si civilizatie.

Pregatiri:

Temperatura camerei. Este important ca sugarul sa nu simta frigul, camera in care se face baie trebuie sa fie bine incalzita. Pentru nou-nascut, temperatura convenabila este in jur de 24 grade Celsius; ulterior, la sugarul mai mare si la copil, temperatura camerei poate sa fie de 22 grade Celsius. Este recomandat un termometru de camera. Usile si ferestrele se inchid, inclusiv vara, pentru a se evita curentii de aer.
Temperatura apei din baie se controleaza cu un termometru de baie si se situeaza la 36,5-37 grade Celsius. Temperatura apei se poate aprecia introducand cotul in apa, dar nu cu mana, care este obisnuita cu temperaturi mai joase. Cu toate ca la noi in tara multe mame sustin ca apa pentru imbaiere trebuie sa fie mai calda (peste 37 grade Celsius), unii copii prefera temperaturi mi joase. Asa s-ar explica motivul pentru care copilul, la introducerea in apa de 37,5-38 grade isi retrage speriat picioarele. Pielea lui subtire percepe caldura mai intens. Apa prea fierbinte sau prea rece strica placerea copilului.
Cada se umple numai pana la jumatate. Unii copii se sperie cand apa le ajunge pana la gat. Cand mama nu este prea indemanatica, sugarul este spalat mai greu intr-o cada plina. Daca nu puteti amesteca apa cu ajutorul robinetelor turnati in cada mai intai apa rece si apoi apa calda pentru a evita riscul oparirii.
Cosmeticele sunt puse la indemana pe masa de infasat, cu capacele deschise. Scutecele, chilotii absorbanti, body sau camasutele, boneta, sosetele, se aseaza ordonat pentru a fi folosite rapid. Prosopul va fi intins cu insemnul corespunzator la locul adecvat, ceva mai sus, sub capul si trunchiul sugarului.
La sugarii hranitii artificial, biberonul va fi pregatit inaintea baii si pus la incalzit. Atentie la sugarii mai mari, mancaciosi, care cand vad biberonul nu mai sunt dispusi sa faca baie si tot "ceremonialul" imbaierii se transforma in supliciu. Sugarul tipa, mama transpira si ceilalti membri ai familiei se enerveaza. La astfel de sugari si de copii mici, baia se programeaza intr-un moment al zilei cand respectivul este mai putin infometat. Daca nici asa nu se rezolva problema se va da copilului sa manance inainte de baie, spalandu-l insa cu miscari blande si in mai putina apa.
Protejati-va impotriva stropirii cu apa printr-un sort impermeabil si puneti-va pe un umar un prosop de baie care va va acoperi cand copilul este scos din apa. Reduceti la minimum intervalul de timp cat copilul este ud. Cei mai mici resimt frigul foarte repede. Daca este racoare in camera se incepe cu imbracarea camasutei, respectiv cu "body". O masura de mare prudenta este de a nu lasa copilul singur in cadita ( pericol de inec) sau pe masa de infasat (pericol de cadere).

Orarul baii. Este bine ca baia de curatenie sa se faca la aceeasi ora. Unele mame aleg pentru baie perioada dinaintea celui de-al doilea supt, respectiv intre 9 si 10 dimineata. Baia efectuata dimineata tulbura insa, la sugarul mai mare, scoaterea la plimbare. Credem ca intervalul cel mai potrivit pentru baia zilnica ar fi seara inainte de ultima masa (18,30-20). Nu este recomandabila o ora tarzie deoarece se amana atat somnul sugarului cat si al parintilor. Baia de seara se prefera si pentru a oferi posibilitatea ca mama sa fie ajutata de tata.
Stabilirea momentului imbaierii sugarului trebuie sa tina seama de urmatoarele: nu imediat dupa masa ca poate varsa, sa nu fie nici prea flamand, deoarece devine mai agitat prin manevrele de spalare si infasat, se alege un moment cand este in stare de veghe sau se trezeste usor, in timpul verii, in zilele foarte calduroase, baia se poate face la pranz avand si rol de racorire.

Tehnica baii. La inceput se spala fata, respectiv ochii, gura, nasul, urechile. Parul se spala la urma. Pentru fata se foloseste apa calduta, sintr-un vas pregatit in acest scop si o manusa (alta decat pentru restul corpului) sau o bucata de panza moale (de preferinta o bucata de tifon steril) sau vata. Nu se foloseste sapunul. Nici pentru fata nu se recomanda folosirea buretelui.
Se incepe cu ochii. Se foloseste un tampon de vata sau o compresa sterila, inmuiata in apa calduta. Ohiul se sterge cu miscari ce merg dinspre unghiul extern spre nas, fata sugarului fiind intoarsa spre ochiul ce se spala. Se folosesc tampoane separate pentru fiecare ochi, pentru a evita trecerea unei eventuale infectii de la un ochi la celalalt.
Daca exista secretii oculare purulente se fac spalaturi cu apa fiarta si racita cu ser fiziologic (nu cu musetel, care poate contine impuritati) inainte de baia generala, pentru a evita contaminarea pielii din jur. Daca unul din ochii sugarului lacrimeaza tot timpul s-ar putea ca motivul sa fie obstructia (imperforarea) canalului lacrimar.

Gura. Parerile sunt impartite in ceea ce priveste ingrijirile gurii. Este bine ca la fiecare toaleta sa se cerceteze daca pe mucoasa gurii exista muguet (produs de o ciuperca - Candida albicans) manifestat prin depoizite alburii.

Nasul nu necesita o curatire speciala. Prin stranut sugarul indeparteaza particulele de praf din nas. Numai in cazul de secretii (apoase sau vascoase) sau de cruste, se pun picaturi de ser fiziologic in nas (inmoaie si spala mucozitatile) si, la nevoie se aspira cu o para de cauciuc mica.

Urechile. Partea externa a urechilor este curatita cu o carpa umeda, stoarsa si rasucita (rulata). Nu flositi la curatirea urechilor betisoare cu vata deoarece la o miscare brusca a copilului se poate rani. Nu este bine sa se umble la conductul auditiv extern; betisoarele cu vata infunda cerumenul in interiorul conductului auditiv. Spatele urechii este un loc foarte fragil unde umezeala si sudoarea produc crapaturi. Cutele trebuie sa fie bine uscate. Ungerea cu vasilina simpla sau o pomada cu cortizon si stamicina sunt adesea utile.
In nici un caz nu se vor folosi chibrituri, scobitori, ace de par sau alte obiecte ascutite infasurate in vata. Unii medici propun mamei tinere fara experienta, sa sapuneasca trunchiul si capul cu mana sau cu o manusa moale in afara cazii, pe masa de infasat.
In mod obisnuit sapunirea se face cu copilul bagat in apa. Luati sugarul din pat, dezbracati-l. Daca este murdarit cu materii fecale, mai intai il stergeti cu vata inmuiata in ulei si apoi cu coltul unui scutec. De amintit ca atuni cand este dezbracat, la excitatia aerului sugarul urineaza spontan. De aceea se va pune pentru cateva secunde un scutec mic intre picioare pentru a absorbi urina.
Sugarul este apoi introdus in baie, cuprizand cu mana stanga subsuoara stanga a sugarului. Ceafa si capul se sprijina pe antebrat. Cu mana dreapta ii sprijiniti funduletu sau ii cuprindeti cu policele (degetul mare) si mediusul voastre picioarele fie in dreptul gleznelor, fie al gambelor.
Dupa ce introduceti incet sugarul in apa lasati libere picioarele, in timp ce sprijina in continoare capul si trunchiul pe antebratul stang. Mana dreapta ramane libera pentru a spala sugarul. Umerii trebuie sa fie acoperiti de apa ca sa nu-i fie frig. Daca s-a lucrat cu blandete si indemanare, in momentul in care este introdus in apa (cu temperatura corespunzatoare), sugarul se bucura si incepe sa dea din picioare.
Dupa ce picioarele si trunchiul au ajuns in apa, mana dreapta a mamei este libera pentru spalat. Sapunirea gatului nu se face direct cu bucata de sapun, ci fie cu mana neanvelita, fie cu o manusa, fie cu o bucata de panza, care se imbiba in prealabil cu spuma de sapun. Cu miscari fine, circulare, se intinde un strat subtire de sapun pe tot corpul, de la cap pana la picioare, organele genitale ramanand la urma.
    Aveti grija sa nu intre sapun in ochi sau apa in urechi. Se clatesc imediat regiunile sapunite. Intoarceti sugarul pe burta, tinandu-l de subsuoara sau de brat, pieptul si barbia lui sprijinindu-se de cotul vostru. Aveti grija ca fata sa nu se scufunde in apa. In timp ce apucati cu mana dreapta subsuoara stanga a sugarului, mana stanga va ramane libera pentru a sapuni si limpezi pielea copilului.
Copilul poate fi tinut si invers, adica apucand subsuoara stanga a sugarului cu mana dreapta. Acum apucati copilul cu amandoua mainile, il invartiti putin prin apa si apoi, cu acelasi mod de apucare, il tineti pe spate. Cand se simte in aceasta pozitie, sugarul incepe sa dea din picioare. Eventual, spatele sugarului se poate spala tinandu-l pe o parte.
Sugarii mai mari incep sa se joace cu apa. Daca atat mama cat si tatal sunt sanatosi si nu sufera de vreo boala de piele, dupa varsta de un an copilul poate fi bagat in cada impreuna cu unul dintre parinti.
Unii copii sunt tematori, dar cei mai multi, vazandu-se alaturi de unul dintre parinti, capata curaj, se simt bine in apa si fac baie cu voiosie. Nu trebuie insa fortata nota cu dusuri reci, cu tentative de a invata copilul sa inoate sau de a-l scufunda in apa. Unele avangardisme de a pune pe sugar sa inoate sau de a-i aplica cine stie ce experiment pot duce la refuzul copilului de a mai face baie (tipa, se zbate etc.).
Scoaterea copilului din apa nu este simpla, pentru ca nu aveti decat doua maini. Cu mana stanga tineti bratul stang al copilului. Luati prosopul si bagati unul din colturi sub barbia dumneavoastra. Apoi prindeti un colt al prosopului intre cotul si soldul stang.
Prindeti copilul de subsuori, il scoateti din apa cu spatele catre dumneavoastra si-l infasurati in prosopul pregatit. Coltul prosopului de sub barbia mamei acopera capul copilului. Ajuns pe masa de infasat, copilul va fi "sters" prin tamponare (uscat) cu atentie, insistand la nivelul cutelor (in jurul organelor genitale, subsuori, cutele gatului, spatiul popliteu - sub genunchi -, spatiile dintre degetele mainilor si picioarelor).
Intrucat nou-nascutii si sugarii tin membrele superioare si inferioare indoite (flectate puternic), aceste pliuri sunt greu de sters. Tentativele de exstensie se fac lent pana cand membrele se destind.
Daca baia si infasatul se fac in camere diferite, in timpul transferului, sugarul ud se infasoara intr-un prosop gros (frotee) si apoi, daca este racoare in camera va fi imbracat cu o camasuta si dupa acea se face toaleta zonelor din jurul anusului si organelor genitale.

Durata. Toata imbaierea trebuie sa se termine in 3-5 minute la nou-nascut si la sgarul mic. Mai tarziu dupa varsta de 6 luni, cand poate sta pe sezut, copilul poate fi tinut in apa circa 10 minute. El poate sa se balaceasca, jocul cu apa constituind un prilej de mare bucurie.
Ce inseamna daca sugarul plange in apa? La inceput unii sugari nu primesc baia cu placere: plang, se zbat, se contracta. La acestia, durata imbaierii se va scurta. Chiar daca plange, sugarul tot trebuie scaldat. S-ar putea ca sugarul sa fi fost incomodat de vreo graba, nervozitatea sau disputele celor ce participa la baie; temperatura necorespunzatoare a apei.

Imbracatul. Dupa ce l-ati infasat (fie dupa metoda clasica, fie cu mijloace moderne), il imbracati cu "body" sau cu camasuta si jachetica. La sugarul bolnav la care nu este permis sa se faca baie generala este necesar sa se curete cu atentie pielea capului, cu o compresa umeda, pentru a se indeparta transpiratia si murdaria din par; se va insista mai ales la santurile din spatele urechilor si la cutele gatului. La urma se sterge excesul de umezeala 9prin tamponare) si se piaptana sau se perie capul.
Cand sugarul este imbaiat si cu toaleta fetei, ochilor, urechilor, nasului si unghiilor facuta se trece la ultima etapa a igienei corporale zilnice: ingrijirea parului. Oricat de mic si de rar este parul sugarului, el se perie zilnic cu o perie de cap (cel mai bine cu o perie cu coada, cu peri fini si moi) care se pot spala usor. Periatul se face cu miscari blande in directia liniei (orientarii) parului pana cand acesta devine neted si lucios. Periajul favorizeaza vascularizatia pielii.

Unghiile. La nou-nascutul trecut de termen unghiile depasesc varfurile degetelor. Daca unghiile sunt prea mari, sugarul se poate zgaria, indeosebi pe fata. Unghiile nu trebuie sa depaseasca varful degetelor de la maini si de la picioare. In unele sate exista superstitia ca tairea unghiilor ar dauna sugarului.
Taierea unghiilor constituie o operatie delicata din cauza finetii pielii si a dimensiunilor mici ale unghiilor. Cu toate acestea, taierea unghiiilor se face in fiecare saptamana. Operatia respectiva nu se face dupa baie cand sugarul este agitat si-si misca mainile si picioarele, ci mai tarziu, dupa masa sau chiar in somn, cand este obosit si destins. Se folosesc foarfeca cu varful rotund, o pila nemetalica sau alta forfecuta din trusa de manichiura a mamei. Unghiile nu se taie prea scurt pentru a evita formarea de unghii "incarnate" si ciupirea pielii.
Taierea unghiilor se face rotund la maini si drept la picioare (pentru a evita incarnarea). Capul se intoarce spre partea opusa mainii la care se taie unghiile pentru ca fragmentele mici de unghii sa nu sara in gura, ochii sau nasul sugarului. La sugarii nervosi, care se zgarie pe fata, se pot confectiona niste manusi fara degete din panza moale.

Organele genitale. La fetite, toaleta geniala va fi facuta cu grija pana la cele mai mici cute. Se foloseste o compresa sau vata inmuiata fara sapun si se spala cu miscari dinainte inapoi pentru a nu aduce impuritati anale spre vulva. La baieti, organele genitale nu necesita ingrijiri speciale. Tentatiile de decalotare sunt inutile (vezi fimoza la dezvoltarea fizica).
Ingrijirea sezutului este importanta, dar obiceiul de a proteja zona respectiva cu straturi groase de crema este gresit, fiind mai mult decat util. La urmatoarea schimbare a scutecelor, crema trebuie din nou indepartata, mama freaca si irita pielea. In plus, crema in exces reduce capacitatea de absorbtie a scutecului. Efectul scontat al scutecelor moderne de a mentine sezutul uscat se pierde; umezeala ramane pe piele. De fapt, o piele robusta si sanatoasa a sezutului nu necesita crema, cel mult putina pudra (talc) pentru a absorbi umezeala.
Unii sugari au o piele sensibila si reactioneaza rapid prin roseata difuza, insotita uneori de crapaturi si/sau secretie zemuinda. In astfel de cazuri este bine sa se aplice in strat subtire o crema protectoare de piele. Nu se imprastie insa pudra pe deasupra; sar putea forma cocolase care sa irite pielea. Se recomanda sa se faca bai de aer (se lasa sugarul cu fundul si organele genitale descoperite de 2-3 ori pe zi) cu durata de 15-30 minute.

Infasatul. Prin infasat se intelege curatirea feselor si inlocuirea scutecelor murdare cu altele curate si uscate. Infasatul unui sugar nu este numai o problema de igiena, ci si un prilej de mangaiere, de cunoastere si de stimulare a dezvoltari sale fizice si psihice. Scutecele se folosesc zi si noapte, pana ce copilul se desprinde cu curatenia, in general in cursul celui de al treilea an de viata. In primele luni, mama are uneori impresia ca nu poate sa faca fata "la toate".
Nu trebuie sa ispere! Pe masura ce copilul creste, evacuarea intestinului si vezicii se regularizeaza, intervalul dintre scaune si mictiuni se prelungeste si, bineanteles, numarul schimbarii scutecelor va descreste.

Scutecele. In prezent se folosesc tot felul de scutece de toate marimile. In functie de bugetul, traditia si de modul de infasat, mama va opta intre scutecele de folosinta unica si scutecele din tesuturi, care se spala. Scutecele de folosinta unica se arunca dupa fiecare utilizare.
Chiar daca sunt mai scumpe, aceste scutece aduc o multime de inlesniri pentru mama, nefiind nevoie de inmuiat, spalat, uscat, calcat. De asemenea, scutecele de unica folosinta se ajusteaza mult mai bine copilului pentru ca ele nu cer nici indoiri savante, nici ace de siguranta, nici cine stie ce indemanare din partea mamei. Chiar daca optati pentru scutece lavabile din tesuturi este bine sa va asigurati si de o provizie de scutece cu unica folosinta.
Ele constituie o rezerva absolut necesara. Exista mai multe metode de scutece de unica folosinta: cele prevazute cu elastic la picioare impotriva scurgerilor, scutece superabsorbante si care lasa pielea sa respire, in acelasi timp, scutece prevazute cu balsam pentru ingrijirea pielii copilului sau scutece de prindere cu "arici" care pot fi inchise si deschise de mai multe ori.
Alte obiecte din trusoul sugarului. Pe langa scutecele amintite mai sus sugeram ca trusoul copilului sa fie complet cu:
- 6 camasute cu maneci din materialul moale si subtire (indian, finet, panza alba din bumbac). Se prefera cele din bumbac. Pentru sugarul mare si copilul mic se aleg materiale colorate.
- Camasutele cu maneci scurte, tricourile si bluzele cu maneci scurte se folosesc vara. Sunt necesare 4-6 bucati.
- Pieptarasele (in numar egal cu camasutele). Camasutele se incheie in fata sau pe unul din umeri, iar pieptarasele  in spate, in asa fel ca pieptul si spatele sa fie acoperite.
- Bodys (din limba engleza "corp") consta dintr-o combinatie de camasa (de cele mai multe ori cu maneca scurta) cu chiloti scurti, care se incheie fie intre coapse (sugarul mic), fie in fata (copilul mai mare) cu capse sau cu nasturi imbracati in panza. Sunt foarte practici.
- Trei perechi de salopeta-pantaloni. Trebuie sa se potriveasca la forma si dimensiunile corpului. Daca sunt prea mari nu tin de cald, iar in cazul ca sunt mici stanjenesc libertatea de miscare si confortul sugarului. Cand sunt confectionate din material frotir sunt prea calduroase. In anotimpurile calde se folosesc numai salopete din tesaturi cu bumbac marcerizat (mai subtire) sau pantalonasi scurti.
- Ace de siguranta. Aceste ace se folosesc la scutecele din tesaturi. Au un dispozitiv care impiedica orice deschidere accidentala. Se procura o duzina.
- Chilotii intermediari, frotir, au forme diferite. Se pun pe deasupra scutecelor din tesuturi pentru a impiedica murdaria imbracamintei si a lenjeriei.
- O boneta din bumbac sau diftina. Boneta din garnitura pentru plimbare nu trebuie sa fie nici prea mare si nici groasa. In timpul iernii, pentru a-l apara de aerul rece, se adauga inca o boneta de bumbac sau o caciulita de lana. In zilele calduroase de vara copilul nu va purta boneta, ci o palariuta de soare. In casa nu este necesara boneta.
- O pereche de manusi fara deget sunt necesare numai toamna si iarna.