In determinarea sanatatii fiintei umane sunt doua evenimente importante:

Primul, conceptia, este procesul prin care ia fiinta un nou individ in urma fecundatiei ovulului de catre spermatozoid - daca cei doi genitori, respectiv tatal si mama, sunt sanatosi si nu transmit din patrimoniul lor genetic vreo trasatura ereditara bolnava; ulterior, in urma unei ingrijiri corespunzatoare, urmasii lor au toate sansele de a deveni indivizi sanatosi, inzestrati corespunzator in vederea desfasurarii normale a intregii lor existente.

Al doilea eveniment hotarator este nasterea. Dupa 9 luni de sarcina, insotita de atatea sperante si indoieli, urmeaza nasterea, care, pe cat a fost de asteptata, pe atat vine de repede si de nepravazut.
In timpul sarcinii si nasterii fatul este intr-o totala unitate cu mama sa, care ii asigura toate conditiile si substantele necesare dezvoltarii. Premisa de baza pentru un echilibru psihic al mamei si pentru o dezvoltare normala a sugarului rezida in felul cum mama recunoaste inauntrul ei acest biosistem, unitatea dintre ea si fat.
La capitolele despre sarcina s-a vorbit despre igiena psihica a gravidei. Ceea ce s-a spus despre atitudinea psihica a mamei fata de copil este valabil nu numai in timpul sarcinii, ci si pentru actul nasterii.
In preajma nasterii, la intrarea in maternitate, in cursul "durerilor de facere" (travaliul), mama trebuie sa fie patrunsa de adevarul ca nasterea este un proces fiziologic. Chiar in conditii total fiziologice, travaliul reprezinta o solicitare considerabila a intregului organism.
O buna relazare musculara a mamei nu se realizeaza intr-o stare de incordare psihica. Orice femeie trebuie sa porneasca de la constatarea ca la majoritatea femeilor nasterea se desfasoara normal.
Bunicile si strabunicile noastre, femeile din mosi-stramosi, au nascut copii fara incidente si accidente. Naturaletea, firescul si seninatatea lor au constituit sprijinul covarsitor in trecerea cu bine a acestui eveniment, care implineste si da continut fiintei umane de sex feminin. Accidentele din trecut se datorau lipsei de maternitati si nepriceperii moaselor empirice.
Astazi, in stadiul in care a ajuns medicina, prin conditiile moderne din maternitati si prin organizarea intregii asistente a mamei si copilului, toate primejdiile de odinioara au disparut.
Femeia "moderna", rupta de traditiile transmise altadata din gura in orice familie de catre mame si bunici, iar pe de alta parte complicata prin angajarea in viata trepidanta, din punct de vedere psihic si al initierii, mai nepregatita decat generatiile din trecut.
Multe femei au azi o teama in fata actului nasterii. Teama este intretinuta de lipsa de informare privind nasterea, de notiuni gresite culese de la persoane neinitiate (colege de srviciu, rude, moase mediocre, din filme si romane de senzatie, care-si condimenteaza deznodamantul cu intamplari tragice legate de nastere etc.)
Pe langa frica, se mai intalneste uneori si lipsa dorintei de a avea un copil. La acestea putem adauga si faptul ca unele femei ajung sa nasca epuizate fizic si psihic, prin viata lipsita de cumpatare traita pana atunci.
Daca fatul adus pe lume a fost zamislit de parteneri sanatosi, iar ingrijiriile au fost corespunzatoare in timpul sarcinii, nu exista motive de ingrijorare. Cu un obstetrician priceput si constiincios, care este informat asupra trecutului mamei si asupra modului cum a decurs sarcina, chiar daca apar situatii neprevazute, acesta le rezolva rapid si eficient.
Imediat dupa nastere, inclusiv in situatiile in care au survenit unele incidente, mama trebuie sa aiba incredere in fortele proprii si sa fie convinsa ca prin devotamentul ei (alimentatie la san, daruire permanenta, ingrijiri corecte) multe din urmarile acestor incidente sau accidente se inlatura cu timpul.
Despre evolutia unui copil care a suferit la nastere nu se pot face afirmatii categorice decat dupa o perioada oarecare de timp, urmarind modul cum evolueaza indicii de dezvoltare fizica, psihica si motorie.
Sunt nenumarate cazuri in care oameni celebri au prezentat o suferinta la nastere. De aceea femeia trebuie sa fie informata si sa posede unele notiuni despre nastere, care sa-l permita sa inteleaga bine si sa urmeze prescriptiile medicului si moasei.

Misiunea tatalui
Inainte de nastere. In masura posibilitatiilor, este bine ca tatal, deopotriva de raspunzator de viitoarea nastere, sa fie un participant activ la preparative. El are un rol de sustinere fata de mama.
Aceasta perioada este tulburatoare pentru femeie. Sotul va trebui, asadar, s-o liisteasca, sa-i insufle speranta si optimism. Va fi tot asa de interesan de evolutia fatului; la randul ei, femeia trebuie sa incerce sa-l faca sa participe la trairile ei fara ca aceasta sa devina o oboseala.
Tatal va fi foarte emotionat si angajat cand reuseste sa "prinda" miscarile fatului. In majoritatea cazurilor el arata o bucurie cu totul legitima, cand fatul "misca" prima data.
Cand copilul este prea dorit, se intampla, insa, ca viitorul tata sa fie prea nelinistit si sa inconjure pe sotia sa cu o solcitudine excesiva. El se teme de un gest care sa fie nefast pentru fat; in loc de a fi stimulant, el poate deveni acuzator si pisalog si atunci sotia i se va destainui din ce in ce mai putin.
Sotul poate avea un rol in treburile casnice ale  sotiei sale, mai ales cand aceasta lucreaza. In zilele in care o simte mai obosita sau nelinistita, viitorul tata poate propune cu gentilete: "odihnestete am sa prepar eu masa".
Este bine ca sotia sa nu refuze acest lucru! Trebuie incetatenita conceptia ca in prezent participarea barbatului la gospodarie sa devina o obisnuinta. Aceasta participare este deosebit de pretioasa in perioada de asteptare a unui copil.
Pregatirea camerei se face "in doi" sau, cel putin, cu aviza tatlui, chiar daca el gaseste ca "asta nu-l priveste". El ajuta la transformarile care sunt adesea de facut intr-un apartament.
Tatal trebuie sa traiasca asteptarile si sperantele viitoarei mame. El are datoria sa contribuie la crearea unui climat familial destins. Din pacate, din ce in ce mai mult, prezenta unui tata este inconstata.
Nu se poate nega ca absenta paterna influenteaza asupra starii psihologice a femeii insarcinate. In multe familii gravida trebuie sa suporte singura nelinistile, obligatiile casnice si cateodata criticile. Adesea, gravida nu poate sa impartaseasca indoielile, bucuriile si sperantele ce le are in asteptarea copilului.
Daca mediul familial admite pe viitorul copil, izolarea este mai putin completa. Adesea, insa tanara femeia este nevoita sa se inchisteze in singuratate din cauza dezacordurilor din familie.
Cateodata, tatal este prezent numai fizic, pastrand o atitudine distanta, un indiferentism pentru viitoarea nastere. In astfel de cazuri, sotul este o povara suplimentara pentru femeie.

In timpul cand sotia este internata in maternitate
Rolul sotului este destul de ingrat si de conversat. Un tata in devenire se simte stangaci, uneori ridicol,  nu-si gaseste rostul si, ceea ce este mai trist, unii nici nu incearca sa aiba vreun rol.
Orice tata trebuie sa stie ca, odata cu venirea primului copil in familie, casatoria a intrat intr-o noua faza: de-abia acum incepe casatoria adevarata: cu un mare adaos de grijii, de preocupari, de cheltuieli.
Mica farama de viata va "rasturna" si va "umple" toata casa; se vor schimba toate "tabieturile" de pana acum, se va rearanja si completa mobilierul, se va schimba programul nu numai al zilelor si saptamanilor ce urmeaza, ci al intregii vieti a celor doi parteneri.
Prin copii familia capata continutul sau firesc si cel mai de pret. Prin copii incepem si noi sa traim o noua copilarie, sa crestem cu copiii nostri, sa redevenim tineri. a vorbit multa vreme ca tatal "ajuta" pe mana in tot ce este in legatura cu copiii.
Consideram ca acest rol de ajutor nu este nici suficient si nici echitabil, intr-o epoca cu care ne laudam cu egalitatea sexelor. Rolul tatalui este de colaborare, de inhamare la "jugul" comun al cresterii si formarii urmasilor.
Fara colaborare si impartirea eforturilor, femeia, atat de angajata in societatea moderna, nu va putea face acestei indatoriri de baza a oricarui cuplu uman.

Vizitele la meternitate
In unele maternitati tatal este autorizat sa asiste la nastere. La noi in tara nu s-a incetatenit acest obicei. In mod traditional, vizitele tatalui si ale celorlalte rude sunt permise in anumite zile si pe intervale scurte.
Este indicat ca vizitatorii sa fie cat mai putini, dintre rudele foarte apropiate (daca este posibil numai tatal), iar vizitele sa se faca in intervale si conditii autorizate de conducerea maternitatii.
Fratii si surorile nou-nascutului, daca sunt mici, nu vor fi lasati sa vina la maternitate din cauza agitatiei lor; scolari pot fi purtatori de boli contagioase. Rudele si prietenii trebuie sa se arate discreti.
Este bine sa se informeze despre starea de sanatate si oboseala a mamei inainte de a se duce la maternitate. Vizitatorii vor evita sa vina imediat dupa pranz pentru ca mama sa se odihneasca putin.
Ei nu vor sta mult timp, mai ales daca sunt si alti vizitatori sau daca mama este internata intr-un salon comun. Chiar daca este singura in camera, trebuie sa ne gandim ca vor veni si alte persoane, ceea ce va duce la oboseala lauzei; adesea, in zilele de vizita mamele au putina febra.Cei care sunt "raciti" (cu guturai) se vor abtine de la vizite, caci exista riscul contaminarii mamei si nou-nascutului; o scrisoare va face tot atata placere.

Cum se declara copilul la Oficiul starii civile
Noul cetatean trebuie sa fie declarat in primele 14 zile dupa nastere. In caz ca nou-nascutul a decedat imediat dupa nastere, declaratia nasterii si a decesului se fac concomitent, in maximum 3 zile. Aceasta declaratie se face la primaria locului unde s-a produs nasterea pe baza buletinelor de identitate ale ambilor parinti, a certificatului de castorie si a certificatului constatator de nastere la maternitatea unde a avut loc nasterea.
Aceasta formalitate poate fi indeplinita de tata. Nou-nascutul va purta numele tatalui in cazul unei casatorii legale; in cazul unei "casatorii nelegitime", nou-nascutul va primi numele tatalui daca acesta il "recunoaste", iar in caz contrar - pe al mamei. Recunoasterea se poate face fie la maternitate, fie la Primarie. Domiciliul legal al copilului va fi domiciliul legal si permanent (nu flotant) al mamei.